Bradul, arborele Crăciunului

Sărbătoarea încărcată de tradiţii şi simboluri este însoţită de mireasma proaspătă a cetinii de conifere, bradul devenind cel mai îndrăgit pom în ritualul de Crăciun. Bradul este considerat un arbore sfânt, pentru că vârful său se îndreaptă spre înaltul cerului, iar ramurile sale rămân permanent verzi, amintind de viaţa veşnică. Sfinţit de Dumnezeu, bradul a devenit nelipsit de la sărbătorile Crăciunului, fiind considerat la unele popoare „arborele lumii“, în timp ce alţii îl consideră „arborele paradisului“, întrucât, atunci când este împodobit cu mere roşii, aminteşte de păcatele comise de primii oameni, înainte de a fi alungaţi din rai.

Datina folosirii bradului de Crăciun a fost preluată de la romanii antici, care îşi împodobeau locuinţele cu un brad sau cu crenguţe de brad în timpul serbărilor dedicate zeului Saturn, numite Saturnalii, reprezentând o formă de venerare a soarelui şi a luminii, pentru a birui întunericul. Acest obicei fusese adus din Orient, mai precis din Siria.

Până în secolul al XII-lea, brazii de Crăciun nu erau împodobiţi. Localnicii îi atârnau de tavan cu vârful în jos, motiv pe care nimeni nu l-a putut explica. Urmează o lungă perioadă în care se foloseau crenguţe de brad pentru împodobirea caselor.

Primul brad împodobit a apărut la Riga, în Lituania, în anul 1510. Spre desfătarea colectivităţii, în anul 1605 a fost înălţat primul brad de Crăciun într-o piaţă publică din Strasbourg, împodobit numai cu mere roşii. În acelaşi an, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesian împodobeşte primul brad aşa cum îl vedem şi în prezent. Globurile confecţionate din sticlă argintată de Thuringia au apărut abia în anul 1878 şi au fost rapid generalizate la toate popoarele creştine din lume.

După patentarea becului electric în anul 1882, de către Thomas Edison, Edward Johnson, un prieten al lui Edison, a realizat prima împodobire a bradului de Crăciun cu o ghirlandă cu beculeţe colorate, care au înlocuit lumânările.

În România, primul brad care a fost împodobit la sărbătorile Crăciunului a fost văzut la palatul principelui Carol I de Hohenzollern, după venirea în Principatele Române, în anul 1866. Acest obicei de la Curte a fost imitat imediat de protipendada bucureşteană. De atunci, poporul român nu şi-a putut imagina sărbătoarea Crăciunului fără bradul împodobit în casă, în curte sau într-un spaţiu public, frecventat mult de locuitori.

Bradul, gata ornat, este încărcat cu mere roşii, nuci poleite, dulciuri, figurine, jucării, conuri aurite, globuri din sticlă argintată, beteală, panglici colorate, ghirlande. Este frumoasă credinţa că în noaptea de Crăciun nu numai oamenii sărbătoresc Naşterea Mântuitorului, ci şi animalele pădurii, mari şi mici laolaltă, adunându-se în jurul celui mai falnic brad.

Bradul, în serviciul sănătăţii

În scopuri terapeutice, cel mai mult sunt folosiţi mugurii de brad, care se formează primăvara, în vârful crenguţelor, având o culoare frumoasă verde crud, spre bucuria iubitorilor de natură, care le apreciază atât gingăşia, cât şi aroma pe care o radiază în jur.

Ciobanii culeg mugurii cu lungimea de două degete şi îi mestecă în timpul lungilor deplasări prin munţi, ca să le potolească setea şi să-i ferească de bolile pulmonare şi chiar de spiritele rele. După ce mănâncă 5-6 muguri pe stomacul gol, cu 15-30 de minute înainte de masă, ciobanul simte împrospătarea respiraţiei, dezinfectarea gurii şi reglarea poftei de mâncare. Ajunşi în stână, fac o fiertură din muguri, pe care o dau, într-o cantitate limitată, oilor slăbite, pentru a le întrema. Cetina de brad se adună în tot timpul anului, tăind ramuri tinere, lungi de 20-30 de centimetri.

Răşina a devenit şi ea foarte preţioasă în tratarea unor boli. Aceasta se formează pe tulpină în locurile cicatrizate, după răniri sau ruperi de ramuri şi scoarţă. Datorită conţinutului foarte ridicat în uleiuri eterice, răşina are acţiuni dezinfectante, antiinflamatoare şi cicatrizante, prelucrându-se sub formă de tinctură, uleiuri şi unguente.

Cetina conţine o cantitate mare de răşină, iar mugurii au, în plus, ulei eteric, taninuri şi vitamine. Uleiul esenţial, extras prin antrenare cu vapori de apă timp de 4-5 ore, se află într-o cantitate destul de redusă (0,25-0,35%), dar foarte valoroasă prin mirosul plăcut, balsamic şi înviorător.

Pădurile de brad, locul ideal pentru sanatoriile bolnavilor de plămâni

În bolile de plămâni este bine cunoscut efectul de vindecare a afecţiunilor laringelui, traheii şi bronhiilor, cu efect de calmare a tusei şi de tămăduire a pneumoniei, pleureziei, broşitei cronice, astmului bronşic şi tuberculozei. Datorită acţiunii expectorante, bactericide, revulsive, antiinflamatoare şi fluidizante a secreţiilor bronhice, pădurile de brad constituie un mediu excelent, încărcat cu uleiuri eterice şi miros de răşină, în care se amenajează sanatoriile pentru refacerea sănătăţii bolnavilor cu afecţiuni respiratorii.

Bolnavul aflat într-o pădure de brad beneficiază de inhalaţii cu uleiuri volatile naturale, mai intense în timpul formării mugurilor, respectiv la sfârşitul lunii mai. În acest mediu curat şi bine încărcat cu oxigen, în care pădurea acţionează ca un filtru gigantic ce preia noxele poluante din atmosferă, se vor fortifica plămânii, căile respiratorii se vor elibera de spută, iar respiraţia va fi mai profundă şi mai uşoară. Iată pentru ce o staţiune de odihnă şi tratament plasată într-o pădure de brad este locul ideal pentru regenerarea capacităţii fizice, psihice şi mentale.

Întrucât bolnavii de plămâni prezintă adesea o debilitate şi anemie avansată, cu oboseală şi epuizare fizică şi intelectuală, după o cură într-o astfel de staţiune montană, vor simţi o energizare a corpului, întărirea sistemului nervos, activarea circulaţiei sanguine şi o revigorare generală a organismului, mai ales la copiii şi bătrânii sensibili.

Preparatele din cetină de brad tratează infecţiile intestinale

În bolile digestive, preparatele din muguri şi cetină de brad au efecte benefice, intervenind în gastroenterite, litiază biliară, colici abdominali la frig, infecţii intestinale, colite de fermentaţie, vome, diaree, balonări, parazitoze şi lipsa poftei de mâncare.

Afecţiunile renale, localizate la rinichi sau la vezica urinară, îşi găsesc leacul cu ceaiuri sau siropuri de brad, mai ales cele manifestate prin infecţii şi inflamaţii renale, cistite, nefrite, pielite, metrite sau hemoragii uterine.

Întrucât la munte vremea este mai rece şi mai umedă, apar condiţii favorabile pentru afecţiunile reumatismale şi artrozice care îşi găsesc remediul în darurile bradului.

Tincturile de brad

- Tinctura din muguri: 15 linguri de muguri tocaţi mărunt se pun într-un borcan de sticlă, se adaugă două linguri răşină de brad şi 200 ml alcool 900 (nediluat); se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat timp de 10 zile. După strecurare, se trece în sticluţe brune şi se consumă câte o linguriţă diluată în 50 ml apă, de 3-4 ori pe zi, într-o cură de 12 zile, cu efecte antiinfecţioase şi antiinflamatoare în gastroenterite, vome şi alte afecţiuni digestive.

Bune efecte au gargarismele zilnice, după diluare cu apă, precum şi masajele pe tâmple şi pe frunte în caz de migrene, ameţeli şi vertij.

- Tinctura din cetină: 20 g ace proaspete tocate mărunt se pun în 200 ml alcool 700 şi se ţin la macerat timp de 14 zile; se strecoară prin presare în tifon şi se trec în sticle brune din care se consumă câte 5-10 picături pe zi în puţină apă, cu acţiune contra tusei, cistitei şi uretritei.

- Tinctura din răşină: 3-4 linguri de răşină se macerează timp de 3-4 zile într-un borcan cu 200 ml alcool 800.

Infuzii şi decocturi

- Infuzie din muguri: două linguri de muguri se pun în 250 ml de apă clocotită; se lasă să infuzeze 10-15 minute, se strecoară, se îndulcesc cu miere de albine şi se consumă câte 2-3 ceaiuri pe zi, după mesele principale, într-o cură de 3-4 săptămâni, având acţiune în bolile pulmonare (gripă, răceală), boli nervoase, renale şi digestive. Cu infuzie din muguri se fac inhalaţii timp de 5-10 minute pentru activarea circulaţiei sângelui spre cap şi pentru redarea tonusului la tenurile obosite. După inhalaţie se ţine capul acoperit încă 30 de minute şi se evită frigul sau curentul timp de 3 ore.

- Decoct din seminţe de brad: se fierb 5 minute, iar ceaiul se bea câte o cană la intervale de 3-5 ore pentru a combate septicemia. Se mai poate folosi sub formă de cataplasme care se schimbă la intervale de 3 ore în cursul zilei şi se ţin toată noaptea.

- Decoct din cetină: 1 kg de ramuri tinere de brad se fierb timp de 10-15 minute în 3 litri apă; se toarnă în apa de baie, unde se stă 15-20 de minute, având efecte favorabile în boli reumatismale, dureri articulare, artrită reumatoidă, întărirea sistemului nervos, oboseală fizică şi psihică, gripe, răceli, evitarea îmbolnăvirilor uşoare şi tonifierea generală a organismului.

- Uleiul eteric: se extragere din muguri sau cetină şi se toarnă (câteva picături) în apa de baie, înainte de culcare, pentru tratarea nevrozei cardiace şi a unor afecţiuni pulmonare. Evaporarea lentă sau aerosolii cu ulei eteric în încăperi asigură odorarea aerului ambiant şi dă un sentiment de confort şi siguranţă, cu acţiuni reconfortante şi stimulatoare.

- Unguentul de brad: se obţine din răşină, ceară de albine şi unt proaspăt; se încălzeşte pe baia de apă şi se amestecă până când se obţine o pastă omogenă, folosită în tratarea rănilor supurânde, negi, arsuri uşoare, eczeme infectate. Z

Cum se face siropul din muguri

- Cel mai frecvent este utilizat siropul din muguri şi cetină tânără: 1 kg de muguri proaspeţi se fierb timp de 15-20 de minute în 2 litri de apă; după răcire, se adaugă 1 kg de zahăr dizolvat într-un litru de apă. Amestecul se fierbe din nou timp de 5-10 minute şi se strecoară fierbinte în sticle închise ermetic şi păstrate la loc răcoros.

- O altă reţetă se prepară într-un borcan de sticlă, în care se pun, în straturi alternative, 1 kg de muguri şi 1 kg de zahăr sau 1 l de miere de albine, ultimul strat (de grosimea degetului) fiind de miere. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la soare timp de 5-10 zile, până se separă siropul. Se strecoară prin stoarcere cu tifon, după care se fierbe din nou 5-10 minute şi se trage fierbinte în sticle ce se păstrează închise ermetic la loc răcoros. Se vor consuma zilnic câte 2-3 linguri, înainte de mese, diluate în apă plată, minerală sau ceai fierbinte, având efecte în combaterea afecţiunilor respiratorii (tuse persistentă, bronşite cronice, astm bronşic, traheită, faringită, gripă, guturai, sinuzită, tuberculoză). În plus, are efecte în redresarea valorilor scăzute ale glicemiei, reglarea activităţii nervoase, oboseală intelectuală, migrene, debilitate şi migrene la copii, stimularea digestiei în lipsa poftei de mâncare, scăderea apetitului pentru dulciuri, sterilitate la femei şi ridicarea imunităţii generale la acţiunea agenţilor externi.