Care sunt E-urile dăunătoare sănătăţii

Orice dietă, orice sfat medical dat de un nutriţionist, cuprinde, în mod inevitabil, şi un avertisment legat de

E-urile conţinute în alimente. Ce sunt acestea şi ce riscuri pot provoca? Cum le putem recunoaşte pe cele într-adevăr nocive? Sunt câteva dintre întrebările la care ne-a răspuns prof. univ. dr. Constantin Milică, specialist în industrie alimentară şi fitoterapie.

Ce sunt, de fapt, aceste temute E-uri, domnule profesor?

În ultimul deceniu, procesatorii de alimente au apelat tot mai mult la diferiţi aditivi şi ingrediente, urmărind îmbunătăţirea însuşirilor organoleptice ale produselor şi ameliorarea duratei de conservare şi stabilitate a valorii nutritive, prin introducerea anumitor verigi tehnologice în timpul fabricării. Pentru cunoaşterea acestor substanţe cu rol de aditivi şi ingrediente, directivele Parlamentului European au perfectat o sistematizare a peste 1.000 de compuşi, notaţi cu litera E, urmaţi de cifre care îi delimitează, pe grupe distincte, corelate cu efectele urmărite în prepararea alimentelor. Acest sistem de clasificare este general valabil pentru ţările consumatoare, având rolul de a simplifica posibilităţile de cunoaştere a domeniilor de valorificare.

Să luăm, spre exemplu, E-urile din grupa 100. Care dintre acestea provoacă dereglări ale metabolismului uman?

E-urile din grupa 100 sunt coloranţi, naturali sau sintetici, care îndeplinesc anumite condiţii de solubilitate, aderenţă şi stabilitate la lumină şi la alţi agenţi fizici (variaţii termice, umiditate, urme de metale, agenţi oxidanţi). Coloranţii introduşi în produsele alimentare trebuie să imprime o anumită nuanţă sau să restabilească culoarea substratului care a fost afectată prin operaţiile de prelucrare, depozitare şi ambalare.

De exemplu, coloranţii galbeni (E100 - curcumină, E101 - riboflavină, E 102 - tartrazină). Tartrazina este utilizată în dulciuri, budinci, gemuri, supe instant, cereale, băuturi nealcoolice şi provoacă efecte dăunătoare la copii, care constau din atacuri de astm şi urticarie, iar la adulţi efecte cancerigene, provocând tumori ale tiroidei, urticarie şi modificări cromozomiale. Este un colorant interzis în Norvegia şi Austria. Periculos este şi E 104 - Galben de quinoleină, colorant utilizat în parfumerie şi şampoane, care provoacă dermatite şi care a fost interzis în Australia, SUA şi Norvegia. Un altul este E 110 (Galben FCF), utilizat în îngheţate, snacks-uri, dulciuri, prăjituri, prafuri de budinci, cereale, medicamente, peşte conservat şi băuturi răcoritoare, pe care le colorează în galben apetisant numit „apus de soare“. Acesta provoacă urticarie, alergii, rinită, congestii nazale, tumori, dureri abdominale, indigestii, vome şi modificări cromozomiale; în experienţele pe animale a provocat tumori canceroase.

Ce efecte dau conservanţii existenţi, inevitabil, în majoritatea produselor alimentare?

Conservanţii sunt E-uri din grupa 200 şi constituie substanţe antiseptice, organice şi minerale, cu rol de oprire a dezvoltării şi de distrugere a unor microorganisme. Activitatea acestor substanţe conservante depinde de concentraţia substanţei puse la păstrare, specie, densitatea microorganismelor, pH-ul şi compoziţia chimică a mediului. Printre aceştia se numără E 200 (acid ascorbic), E 201 (sorbat de sodiu), E 202 (sorbat de potasiu), E 203 (sorbat de calciu), conservanţi care nu sunt periculoşi. E 210 (acid benzoic) însă poate provoca astmul bronşic, hiperaciditate la copii, iritaţii ale mucoaselor şi este suspect cancerigen. Este utilizat la fabricarea salamurilor, brânzeturilor, gumelor de mestecat, margarinelor, condimentelor, dulciurilor rafinate, substitutelor de zahăr, sucurilor şi ca antiseptic în cosmetică. De asemenea, E 211 (benzoat de sodiu), utilizat ca antiseptic în conserve, lapte, carne, condimente, băuturi răcoritoare, are efecte cancerigene, agravează astmul bronşic şi provoacă urticaria.

Sunt şi antioxidanţi periculoşi în compoziţia alimentelor. De care trebuie să ne ferim?

Ar fi bine să evităm, pe cât posibil E 220 (dioxid de sulf), utilizat în produse din cartofi, bere, vin, oţet, sucuri, băuturi rafinate, pentru că provoacă astm bronşic, dificultăţi de metabolism, distruge vitamina B 1. La fel, trebuie evitat şi E 221 (sulfit de sodiu), care este utilizat în decontaminarea sucurilor din fructe proaspete. Acesta provoacă astm bronşic, toxicitate şi iritaţii gastrice, dificultăţi de metabolism, distruge vitamina B 1, are acţiune teratogenă. Efecte similare pot provoca şi E 222 (sulfit acid de sodiu), E 223 (metabisulfit de sodiu), E 224 (metabisulfit de potasiu), E 225 (sulfit de potasiu), E 226 (sulfit de calciu), E 227 (sulfit acid de calciu), E 228 (sulfit acid de potasiu). Un mare risc pentru sănătate prezintă aşa-numiţii conservanţi de suprafaţă: E 230 (difenil), utilizat în producerea derivatelor din citrice; E 231 (ortofenil fenol), utilizat în producerea derivatelor din roşii, piersici, prune, pere, ananas, cireşe, nectarine, piper, foarte puternic cancerigen şi E 233 (tiabendazol), utilizat în producerea derivatelor din cartofi, mere, pere, citrice, banane, carne, lapte, ciuperci, interzis în unele ţări din cauza efectelor asupra pielii.