Cauzele şi remediile bolilor renale

Un articol de: Constantin Milică - 01 Iunie 2008

Fitoterapia în bolile renale se bazează pe plante cu efecte antiseptice, diuretice, antiinflamatoare, calmante şi antispastice. În majoritatea cazurilor, atât fitoterapia, cât şi aromoterapia cu uleiuri eterice s-au dovedit superioare tratamentelor cu antibiotice şi substanţe de sinteză chimică.

Infecţiile urinare sunt boli ale căilor renale, cauzate de prezenţa în urină a unor germeni microbieni, a toxinelor eliminate de microbi şi a toxinelor de provenienţă alimentară sau medicamentoasă. De asemenea, pot fi declanşate de existenţa unor pietre sau nisip în aparatul renal, cu acţiune corozivă asupra mucoaselor interne. Infecţiile sunt localizate, în primul rând, la nivelul căilor urinare, respectiv în vezica urinară, ureter şi uretră.

Afecţiunile sunt mai frecvente la copii şi bătrâni decât la adulţi, iar în rândul copiilor mai mult la fete decât la băieţi. Diferenţierea este legată de vârstele cu imunitate mai redusă. La adulţi, se constată că inflamaţiile şi infecţiile din zonele inferioare ale tractului urinar pot afecta circa 80% dintre femei, fără a exista un risc major pentru sănătatea generală. În acest caz, cele mai frecvente afecţiuni sunt cistitele (la nivelul vezicii urinare) şi uretritele (în uretră).

La persoanele în vârstă, infecţiile urinare ajung la o frecvenţă de 10-20%, cu evoluţii lente, care pot duce la complicaţii ce scad calitatea vieţii şi durata de viaţă. Cel mai frecvent apare disuria (dificultatea de urinare), polikiuria (urinări frecvente) sau enurezisul (pierderea involuntară a urinei).

Statisticile arată că infecţiile de pe tractul urinar ocupă locul III în rândul celor mai frecvente boli la copii şi bătrâni, după infecţiile respiratorii şi cele digestive.

Treptat, de la nivelul căilor urinare, infecţiile urcă spre rinichi, în principal prin circuitul sanguin sau prin flora intestinală, mai adesea la sugarii alimentaţi artificial, la copii cu diaree, cu paraziţi intestinali sau cu malformaţii ale tubului digestiv. Din momentul infectării rinichilor, încep complicaţiile de tipul pielonefritei şi al abcesului renal, care pot evolua spre cronicizare şi leziuni severe.

Simptomele care anunţă prezenţa bolii sunt în funcţie de vârstă:

- manifestări nespecifice la copii sub 3 ani care nu iau în greutate, cu stări de febră prelungită, vărsături, diaree, somnolenţă şi chiar convulsii;

- manifestări specifice începând de la copiii de peste 3 ani, la adulţi şi la bătrâni cu: urinări frecvente (polikiurie); usturimi sau înţepături în timpul urinării (disurie); dureri lombare în zona şalelor şi în partea inferioară a abdomenului; nevoia urgentă de urinare chiar cu scăpare (enurezis); febră, frisoane şi colici renali apărute brusc; eliminare de sânge sau puroi în urină care devine tulbure, purulentă, cu bacterii, hematii, leucocite şi cu miros puternic, eventual de peşte.

Aportul insuficient de lichide, principala cauză a bolilor renale

Factorii favorizanţi ai inflamaţiilor şi infecţiilor renale sunt foarte mult diversificaţi:

- aportul insuficient de lichide care nu asigură o diureză normală.

- formarea de nisip sau calculi (formaţiuni cristaline dure, adesea de consistenţă pietroasă) cu localizare în interiorul rinichilor (bazinet), în vezica urinară şi pe căile urinare inferioare (ureter, uretră);

- modificări structurale şi funcţionale cu anomalii anatomice ale aparatului renal sau extrarenal, care pot produce obstrucţia fluxului urinar, determinând circa 40% din totalul infecţiilor urinare;

- sarcina şi fibromul uterin la femei datorită presiunii asupra uretrei;

- dezvoltarea adenomului de prostată, care favorizează staza urinară;

- pătrunderea pe căile urinare a unor agenţi patogeni (bacili coli, bacili Proteus, Klebsiella, bacili piocianici, streptococi, stafilococi, Candida albicans, bacilul tuberculozei renale, diverse virusuri);

- urina prea concentrată sau prea acidă;

- existenţa unor afecţiuni neurologice (meningo-mielocel, scleroză în plăci);

- stare de denutriţie acută şi prelungită;

- scăderea imunităţii şi a capacităţii de reactivitate a organismului.

Este necesar de ştiut că bacteriile din specia Escherichia coli sunt prezente în intestinul gros, de unde trec prin anus spre deschiderea uretrei şi apoi spre vezica urinară. Aici, bacteriile se fixează în peretele vezical, unde se înmulţesc şi duc la infecţii şi inflamaţii.

Diagnosticarea bolii se stabileşte corect prin analizele făcute la urină. Prezenţa a peste 100.000 de germeni la 1 ml urină indică existenţa infecţiei.

Afecţiunile declanşate de infecţiile urinare sunt: cistitele colibacilare, pielite, nefrite, uretrite.

Jumătate dintre femei suferă de cistită

Cistitele sunt inflamaţii acute sau cronice ale vezicii urinare cauzate de unele infecţii, ascendente sau descendente, pe uretră sau ureter care provoacă un obstacol în eliminarea urinei.

Boala este favorizată de infecţii cu diferiţi microbi (germeni patogeni), bacili coli, bacili Proteus, stafilococi, inclusiv bacilul tuberculozei renale) sau de alte tumori vezicale şi calculi. Este mai frecventă la femei tinere, la femei însărcinate şi la cele diabetice. Afecţiunea apare de 4 ori mai puţin la bărbaţi.

O jumătate dintre femei suferă de cistită pe parcursul vieţii, iar 20% dintre acestea se îmbolnăvesc de mai multe ori, chiar în acelaşi an.

Principala cauză a frecvenţei ridicate a cistitei la femei este cauzată de configuraţia organelor uro-genitale, cu uretra mai scurtă, ceea ce permite ca microbii să ajungă mai uşor în vezică, provocând inflamarea mucoaselor.

Manifestarea cistitei constă din dureri abdominale, urinări frecvente şi dureroase, cu arsuri şi usturimi, mai intense în cursul nopţii, pierderi necontrolate de urină, uneori cu sânge (hematurie) şi puroi, frisoane şi febră care arată existenţa unei infecţii mai grave.

Complicaţiile apar din cauza eforturilor mari şi a variaţiilor termice

Factori favorizanţi ai cistitelor sunt:

- îmbrăcămintea neadecvată, cu lenjerie intimă prea strâmtă sau cu expunerea organelor reno-genitale la variaţiile termice externe;

- abuz de analgezice;

- eforturi fizice prea mari;

- unele boli interne (diabet zaharat, constipaţie, deshidratare prelungită, afecţiuni genitale - vaginită, metrită, anexită).

Simptomele bolii se accentuează în condiţii de frig, umezeală, oboseală, traumatisme locale, calculi vezicali, ulceraţii provocate prin sondaje vezicale. De asemenea, influenţează consumul excesiv de cafea, alcool şi băuturi răcoritoare cu amelioratori, îndulcitori şi conservanţi.

Prin cronicizare, se ajunge la complicaţii grave, cum sunt infertilitatea la femei, pielonefrita ascendentă, adenomul de prostată, calculoza vezicală şi tuberculoza renală.

Pielocistitele sunt cauzate de microbi

Pielocistitele sunt infecţii ale căilor urinare, extinse atât la nivelul vezicii, cât şi al bazinetului. Infecţiile cu microbi pot avea puncte de plecare începând de la organele genitale.

Simptomele încep brusc, cu frisoane, febră mare, dureri musculare şi lombare, urinări frecvente, urină tulbure, cu globule albe, hematii şi mucus.

Nefritele apar după anumite boli infecţioase

Nefritele sunt inflamaţii şi infecţii ale ţesutului parenchimatos al rinichilor, care se manifestă la 2-3 săptămâni după infectarea cu unele bacterii, provenite de la diferite boli infecţioase (scarlatină, angină, gripă, pneumonie, erizipel, amigdalită, sinuzită).

Boala apare frecvent la femei, în perioada sarcinii, dar şi la copii şi bătrâni, fiind favorizată de prezenţa unui obstacol la nivelul căilor excretoare renale (malformaţii congenitale, tumori pelviene, fibrom, chist ovarian, sarcină, litiază renală, adenom de prostată, tuberculoză, cancer).

Debutul bolii este brusc, cu febră mare (39-400C), frisoane, transpiraţii excesive, vome, dureri violente în zona lombară, cu iradieri spre vezică şi coapse. Rinichiul este mărit în volum, iar urina devine sângerândă, cu hematii şi cilindri granuloşi. Treptat apar dureri lombare, astenie, dureri de cap, tulburări digestive, insuficienţă renală, umflarea pleoapelor şi a picioarelor, scăderea în greutate şi alterarea stării generale. Pericolul mare este cauzat de creşterea tensiunii arteriale la valori prea ridicare.

Se recomandă tratarea de urgenţă a focarelor infecţioase din corp.

Pielonefritele sunt infecţii determinate de microbii care provoacă boli în alte organe (colecistite, colite, apendicite, septicemie, furunculoză, supuraţii pulmonare, anexite, metrite, prostatite). De la aceste organe, microbii (colibacili, Proteus, stafilococi, piocianici) migrează şi se fixează în rinichi, provocând dureri lombare, tulburări de urinare, poliurie, albunurie şi hipertensiune arterială.

Glomerulonefritele, cauzate de leziuni degenerative

Sunt boli inflamatorii bilaterale, cronicizate, cauzate de unele leziuni degenerative ale membranei bazale glomerulare, provocate de infecţii streptococice. Sunt mai frecvente la copii şi la adulţi tineri (băieţi), care prezintă edeme renale ce pot invada în cavitatea abdominală şi pleurală, pe coapse şi pleoape.

Boala începe la 10-12 zile după infecţia streptococică şi se manifestă prin insuficienţă renală progresivă şi ireversibilă. Rinichii devin mici şi duri, iar tensiunea arterială creşte la valori grave (20/12). Boala durează de la 2-3 săptămâni până la câteva luni prin cronicizare.

Tratamentele naturiste de lungă durată

Fitoterapia se bazează pe plante cu efecte antiseptice, diuretice, antiinflamatoare, calmante şi antispastice. În majoritatea cazurilor, atât fitoterapia, cât şi aromaterapia cu uleiuri eterice s-au dovedit superioare tratamentelor cu antibiotice şi substanţe de sinteză chimică.

Dacă bacteriile nu au fost distruse complet, sunt posibile reveniri ale infecţiei şi, de aceea, tratamentele sunt de lungă durată şi solicită răbdare din partea pacientului.

Contra infecţiilor urinare se recomandă:

- frunze de merişor, afin, strugurii ursului, mesteacăn, busuioc, urzică şi dumbravnic;

- flori de soc, sulfină, muşeţel, lavandă şi lumânărică;

- herba de vinariţă, coada calului, cimbrişor, sunătoare, şovârv, rostopască, coada şoricelului şi traista ciobanului;

- rădăcini de pir, osul-iepurelui, scai vânăt (Eryngium) şi valeriană;

- muguri de pin, plop negru şi ienupăr;

- fructe de afin, ienupăr, fenicul şi anason;

- scoarţă de salcie;

- seminţe de pătrunjel şi in;

- teci de fasole;

- mătase de porumb.

Se prepară infuzii cu plante luate separat sau în amestecuri pentru a mări efectele terapeutice (două linguriţe la 200 ml apă clocotită).

Efecte deosebite contra infecţiilor urinare se realizează cu:

- sirop de afine;

- vin de măceşe;

- ulei de cătină albă;

- suc de morcov, ţelină, afine, coacăze, mere.

Ce se recomandă în cazul inflamaţiilor renale

- fructe de ienupăr şi măceşe (decoct din două linguri la 200 ml apă);

- infuzie din amestec cu: coada şoricelului, mesteacăn, pir, porumb, traista ciobanului;

- infuzie din amestec de: coada calului, coada şoricelului, mesteacăn, salvie, traista ciobanului;

- frunze de mesteacăn şi anghinare;

- flori de gălbenele, nalbă mare, coada şoricelului;

- muguri de pin şi plop negru;

- herba de ghimpe, păpădie şi coada calului;

- rădăcini de brusture şi nalbă mare.

Remedii contra cistitei

- flori de soc, muşeţel, sulfină şi coada şoricelului;

- frunze de merişor, urzică, pătrunjel, calapăr, nalbă mare;

- herba de bătrâniş, ghimpe, coada calului, echinacea (mărirea imunităţii), rostopască, ţintaură, şovârv, cimbrişor;

- rădăcini de pir, osul iepurelui, valeriană;

- muguri de pin şi plop negru;

- teci de fasole;

- mătase de porumb;

- seminţe de in;

- coajă de salcie;

- ulei de brad alb şi eucalipt;

- tinctură de coada şoricelului, ienupăr, pedicuţă şi leurdă.

Plante benefice în tratamentul nefritelor

- frunze de anghinare, mesteacăn, aloe, brad şi calapăr;

- flori de nalbă mare şi patlagină;

- herba de sânziene şi sulfină;

- cozi de cireşe;

- rădăcini de obligeană şi ţelină;

- mătase de porumb;

- sirop de căpşuni.

Ce folosim contra pielitei (efecte antiinflamatoare)

- frunze de aloe, calapăr şi merişor;

- flori de nalbă mare şi gălbenele;

- muguri de pin şi plop negru;

- fructe de ienupăr;

- tinctură de aloe şi diuretică;

- sirop de zmeură şi pin.

Remedii pentru stimularea diurezei

- frunze de mesteacăn, anghinare, fag, merişor şi afin;

- flori de soc, muşeţel şi coada şoricelului;

- herba de coada calului, albăstrele, osul-iepurelui, ciuboţica-cucului, păpădie, urzică, sânziene, trei fraţi pătaţi;

- rădăcini de pir;

- mătase de porumb;

- cozi de cireşe;

- rădăcini de pir;

- fructe de ienupăr şi măceş;

- teci de fasole;

- muguri de plop negru.

Consumaţi un pahar de apă la fiecare oră

Pentru evitarea şi combaterea infecţiilor urinare, se impun următoarele măsuri:

- eliminarea alimentelor iritante (alcooluri tari, cafea, cola, ceai negru, zahăr rafinat, produse chimice acide) şi a cantităţii mari de sare;

- evitarea consumului de grăsimi saturate, carne de porc şi zahăr rafinat;

- mărirea cantităţii de legume consumate în stare proaspătă sau în diferite preparate culinare (mărar, pătrunjel, ştevie, lobodă, ceapă, praz, morcov, napi, urzici, dovleac crud sau fiert în aburi) care sunt bogate în flavonoide, microelemente (Se, Zn, Mg, Fe) şi în vitamine (A, C, E), având proprietăţi diuretice, de eliminare a toxinelor şi de creştere a rezistenţei organismului la infecţii;

- asigurarea unei diureze mărite printr-un aport adecvat de lichide (circa doi litri pe zi, chiar consumul unui pahar de apă la fiecare oră);

- asigurarea unui tranzit digestiv normal (minimum un scaun pe zi), prin consumul de dimineaţă a trei linguri de tărâţe de grâu, care au fost lăsate de seară la muiat în puţină apă;

- reducerea acidităţii urinii, consumând dimineaţa câte două căni mari cu apă de orz, adăugând şi o linguriţă de bicarbonat de sodiu;

- consumul de sucuri naturale de merişor (minimum 250 ml pe zi), cu rol de a inhiba aderarea bacteriei Escherichia coli pe pereţii vezicii urinare, precum şi sucuri de afine, zmeură şi coacăze, cu proprietăţi antiseptice şi antiinflamatoare;

- consumul de usturoi (2-3 căţei de 3 ori pe zi, după mese) cu efect de antibiotic natural, având proprietăţi antibacteriene şi antifungice;

- consumul de vitamine (C, B, A), administrate sub formă de sucuri naturale, legume şi fructe proaspete;

- consumul de iaurt şi lapte acru, eficiente în stimularea sistemului imunitar, inhibarea dezvoltării microorganismelor dăunătoare şi refacerea florei microbiene saprofite.

Evitaţi abstinenţa urinară mai mult de trei ore!

În prevenirea şi combaterea infecţiilor urinare se recomandă:

- evitarea tendinţei de abstinenţă urinară la peste 3 ore, fapt întâlnit la unele profesii (şoferi, profesori, militari, chirurgi, vânzători, macaragii);

- repaus la pat în perioada febrilă;

- menţinerea unei igiene permanente în regiunea periuterină şi perianală;

- păstrarea igienei la toaletă sau a oliţelor la copii;

- tratarea la timp a infecţiilor ginecologice;

- aplicarea de comprese calde în regiunea lombară şi băi fierbinţi de şezut;

- tratarea litiazei renale şi a adenomului de prostată;

- evitarea folosirii săpunului, a spumanţilor, deodorante vaginale şi soluţii acide sau alcaline pentru spălături intravaginale care provoacă iritaţii ale mucoaselor;

- tratarea afecţiunilor metabolice (diabet zaharat, obezitate);

- renunţarea la fumat întrucât nicotina şi prezenţa cadmiului din fum facilitează formarea de calculi renali;

- evitarea frigului, a umezelii, a stresului, a eforturilor exagerate, fizice sau psihice;

- întărirea sistemului imunitar.

Tratamente balneoclimaterice

Sunt indicate apele sulfuroase cloruro-sodice şi sulfatate, calcice şi magneziene din Băile Herculane, Olăneşti, Strunga, Vizantea (Vrancea).

▲ Reţeta autorului pentru infecţii şi inflamaţii renale

- frunze de mesteacăn, merişor;

- flori de soc;

- herba de coada calului, traista ciobanului, sulfină;

- muguri de plop negru;

- fructe de ienupăr;