Conduita alimentară în bolile reumatismale

„Hrana cea de toate zilele“ se poate găsi uşor sau greu, multă sau puţină, calitativ bună sau nu, sănătoasă sau nesănătoasă. De calităţile acestui „combustibil“ depind sănătatea şi calitatea vieţii noastre.

În cazul reumatismului de tip inflamator, dieta are drept obiectiv efectul antiinflamator desensibilizat, de protejare a organismului în timpul tratamentului cu antireumatice cortizonice şi necortizonice, de protejare a organelor vitale de suprasolicitare.

Se recomandă dieta cu limitare a glucidelor şi a proteinelor şi de reducere a sării. Se va urma un regim lacto-vegetarian, în primele zile consumându-se doar 2 litri de lapte, cu o linguriţă rasă de zahăr, adăugându-se apoi compoturi, jeleuri, sucuri de fructe, pesmeţi, făinoase. Sunt admise la o singură masă pe zi carnea, peştele, ouăle şi brânza.

În boli infecţioase cronice sau inflamatorii cronice, cum ar fi poliartrita reumatoidă, se impune susţinerea cu o cantitate crescută de proteine, până la 150-200 g/zi, dieta fiind bazată pe carne, lapte, brânză, ouă, peşte. Se recomandă legume şi zarzavaturi crude, pentru aportul de săruri şi vitamine. De asemenea, pentru stimularea apetitului, se pot folosi condimente neiritante şi, rareori, câte un pahar de vin roşu. Excesul de grăsimi şi de zaharuri concentrate se limitează, la fel şi pâinea neagră, spanacul, ciocolata, care blochează calciul din circulaţia sanguină şi îl elimină.

Alimente indicate în reumatismul degenerativ, poliartroză şi spondiloză

În aceste cazuri se urmăreşte asigurarea rezervei proteice a ţesutului osos şi remineralizarea osoasă. Se impune o alimentaţie bogată în proteine, uşor asimilabile, în grăsimi ce conţin vitamina A şi D şi în săruri de calciu.

Se recomandă carne de peşte, ficat, brânzeturi, gălbenuşuri, migdale, alune, măsline, soia (conţine cantităţi importante de calciu), fasolea uscată, ceapa, varza albă.

Alimentaţia bolnavilor de gută

Acidul uric este un produs rezultat din proteine în procesul de degradare, la care participă întreg tubul digestiv şi care nu este suficient de bine eliminat din sânge, prin filtrarea în rinichi. Cristalele de acid uric neeliminate se concentrează în unele ţesuturi, producând calculi în rinichi sau în bilă, iar în articulaţii irită ţesuturile, inflamându-le.

Mecanismul de producere şi de prelucrare a acidului uric este complex, de aceea trebuie să avem mare grijă, întrucât o dereglare a procesului de prelucrare a unor mâncăruri cu carne şi stropite cu alcool şi până la neutralizarea produselor de degradare pot produce perturbări greu de normalizat.

Creşterea concentraţiei acidului uric în sânge se întâlneşte în insuficienţa filtrării renale în boli de rinichi, în caz de predispoziţie genetică, în supraalimentaţie.

Regimul dietetic urmăreşte scăderea aportului de alimente cu risc şi creşterea eliminării din organism a acidului uric. Prin urmare, alimentaţia va fi hipocalorică (în medie 1.800-2.000 de calorii), compusă din glucide (orez, paste făinoase), supe de legume, fructe, compoturi. Alcoolul, grăsimile şi proteinele sunt interzise.

În afara crizei, la gutos se exclud: viscerele (rinichi, creier, ficat), vânatul, carnea de mânzat, mezelurile, supele de carne, leguminoasele, cafea şi cacao. Regimul alimentar va fi hipoproteic, hipolipidic şi hipoglucidic la obezi sau diabetici.

Se recomandă un regim lacto-fructo-vegetarian, cu lapte degresat, pâine albă, paste făinoase, fructe, oţet, lămâie, frunze de dafin, 2-3 l de lichide bicarbonatate.