Copiii percep diferit căderea dinților de lapte

Dinții de lapte încep să cadă în jurul vârstei de șase ani, după care încep să apară dinții definitivi. Este, practic, prima modificare fiziologică pe care copiii o percep în mod con­știent. Însă cel mic nu trebuie luat prin surprindere când îi cade primul dinte, atenționează specia­liștii în psihologia copilului. De aceea este important ca părinții să discute cu el despre schimbările care se produc, despre dinții vechi care urmează să-i cadă și cei noi care îi vor crește în loc, și să-l ajute să înțeleagă că nu are de ce să se teamă, pentru că nu va simți nici o durere.

Emoțiile trăite de copii la căderea primului dinte de lapte sunt dintre cele mai diverse: de la bucuria de a fi cu un pas mai aproape de lumea oamenilor mari, prin faptul că vor avea și ei dentiție definitivă, până la teama de o experiență necunoscută pentru ei. 

Cei mai mulți copii depășesc ușor acest moment al copilăriei. Depinde însă și de experiențele lor stomatologice anterioare dacă percep pozitiv sau nu pierderea primului dinte de lapte. Contează în mare măsură și timpul dintre momentul la care dintele începe să se miște până când cade. Dinții de lapte nu dor când încep să se slăbească la rădăcină și să se miște, dar dacă sunt scoși forțat, copilul poate să simtă durere. Cu cât este mai lungă perioada în care dintele se mișcă, emoțiile copilului tind să fie pozitive, deoarece el are timp să se acomodeze cu ideea că va pierde acel dinte. 

Este o experiență pentru care părinții ar trebui să-i pregătească din timp pe copii, pentru ca ei să o depășească mai ușor din punct de vedere emoțional.

(Ileana Marin)