Diagnosticarea „ficatului gras” la pacienți cu obezitate

Boala „ficatului gras” sau steatoza hepatică nonalcoolică este uneori dificil de diagnosticat deoarece, în cele mai multe cazuri, este asimptomatică, iar metoda clasică prin care se confirmă este biopsia, o procedură chirurgicală care implică riscul de infecție și sângerare, mai ales în cazul pacienților cu obezitate.

O metodă relativ nouă de diagnosticare, cu ajutorul unui dispozitiv cu ultrasunete, s-a dovedit, în cursul unui studiu realizat la Universitatea din Viena, mai sigură și mai ușoară în comparație cu biopsia. Diagnosticarea se bazează pe măsurarea nivelului de rigiditate al ficatului, știut fiind că un ficat afectat de steatoză este mai rigid decât unul sănătos.

Experții austrieci au testat procedura cu ultrasunete pe un eșantion de 170 de persoane obeze, cu un indice mediu de greutate corporală (BMI) de 44,4. Rezultatele au fost apoi comparate cu cele obținute de la aceleași persoane cu ajutorul biopsiilor. În cazul a 90% dintre persoanele cooptate în studiu, rezultatele au fost confirmate de biopsii, cu precizarea că obezitatea se consideră la un indice al greutății corporale mai mare de 30, iar la un indice mai mare de 40 se consideră obezitate morbidă. 

Revista franceză Science et Avenir, care a publicat date referitoare la acest studiu, scrie că mai este nevoie totuși de evaluări suplimentare pentru a se confirma precizia diagnosticului în cazul pacienților cu risc mare ca „ficatul gras” să evolueze către ciroză sau cancerul hepatic. Steatoza ficatului nonalcoolic apare din cauza alimentației, la cei care consumă multe grăsimi sau mult zahăr, prin acumularea lor în celulele hepatice. Celulele afectate ajung să fie distruse de aceste acumulări de grăsimi, care rigidizează ficatul și îl îmbolnăvesc. (I. M.)