E vremea curelor de urzici

Încă din primele zile călduroase după sfârşitul iernii, urzicile devin alimente foarte valoroase, mult căutate pentru virtuţile lor depurative, mineralizante, vitaminizante şi energizante, mai ales pentru persoanele anemice, obosite şi slăbite la ieşirea din iarnă. Urzica vie este una dintre cele mai vechi plante din flora spontană, apreciată încă din timpurile îndepărtate ale Antichităţii ca plantă alimentară, medicinală şi textilă.

Considerată drept o plantă sacră, urzica vie se consumă pe toată durata Postului Mare. Urzicile s-au dovedit a fi medicamente naturale de neegalat, utilizate în primăvară la prevenirea şi vindecarea unui mare număr de afecţiuni.

În scopuri alimentare se recoltează partea aeriană a plantelor tinere, imediat după răsărire, pe cât posibil dimineaţa, pe rouă, fie la începutul primăverii, fie toamna după otavă. Se pot folosi şi frunzele adunate cu mănuşa, prin strujire, până la înflorire. Valorificarea se face în stare proaspătă în diferite mâncăruri sau în stare uscată, după ce au fost ţinute la umbră, în strat subţire, în încăperi bine aerisite şi păstrate în săculeţi de pânză.

În scopuri medicinale se recoltează plantele în întregime (frunze, herba, rădăcini, seminţe), întrucât toate organele vegetale au proprietăţi terapeutice. Recoltarea se poate prelungi până în luna octombrie. Se lasă să se ofilească pentru a pierde proprietăţile urzicante şi apoi se usucă la umbră. Rădăcinile se smulg din sol primăvara şi toamna, se spală şi se usucă la soare sau în locuri bine aerisite.

Proprietăţile curative ale urzicilor

Proprietăţile terapeutice şi alimentare ale urzicilor sunt datorate bogăţiei în unele substanţe bioactive, între care predomină complexul de săruri minerale, îndeosebi fier, magneziu, calciu, potasiu şi siliciu. În plus, există o mare cantitate de vitamina C (de 200 de ori mai mult decât în mere), precum şi alte vitamine importante cum ar fi K (cu acţiune antihemoragică), PP, complexul B şi provitamina A (beta-caroten).

Spre deosebire de majoritatea plantelor, urzica proaspătă este bogată în substanţe urzicante (acid formic, o enzimă şi o toxialbumină) care dau caracterul agresiv al perişorilor de pe frunze şi tulpini. Prin uscare sau fierbere, substanţele vezicante se distrug, iar proprietatea de urzicare dispare.

Principalele efecte terapeutice sunt:

- antianemice, energizante, vitaminizante, mineralizante, depurative (în curăţarea sângelui de toxine), tonice, antirahitice;

- în afecţiunile digestive are efecte hepatoprotectoare, antimicrobiene, gastrosecretoare, antidiareice, antihemoragice, antihelmintice;

- la nivelul aparatului respirator are proprietăţi expectorante, emoliente, antitusive, antiastmatice, antibronşitice, antiinflamatoare;

- are acţiuni diuretice (datorită flavonoidelor) şi drenor al excesului de uree, creatinină şi acid uric;

- în afecţiunile cardiovasculare este activator al circulaţiei sângelui, vasoconstrictor şi fluidizant al sângelui;

- în metabolismul general este un bun hipoglicemiant (antidiabetic), anticelulitic, antireumatismal, imunostimulator;

- în aplicaţii externe prezintă acţiuni astringente, antiseptice, cicatrizante, epitelizante, hemostatice, revulsive, rubrefiante, antiseboreice, dezodorizante, insecticide.

Curele de primăvară şi de toamnă cu urzici, sub diferite forme, au acţiuni favorabile pe o paletă largă de afecţiuni maladive: digestive, genitale, renale, pulmonare, cardiovasculare, reumatismale.

Recomandate în afecţiuni digestive

În bolile digestive previne şi combate:

- gastrite hiperacide cauzate de abuzul de tutun şi cafea, ulcere gastrice şi duodenale, previne cancerul gastric, stimularea secreţiilor gastrice, pancreatice şi intestinale;

- hepatite, litiază biliară, pancreatită, ciroză şi ascită;

- atonie digestivă (indigestii), crampe intestinale, constipaţii uşoare (o linguriţă pulbere de rădăcini luată cu 15 minute înainte de mese), diaree rebelă sau provocată în caz de tuberculoză, dizenterie, enterite acute şi cronice;

- combate hemoragiile digestive uşoare (se iau 4-6 linguri cu pulbere de frunze uscate pe zi);

- inhibă dezvoltarea unor agenţi patogeni (Shigella, Pasteurella, Staphilococcus) şi a paraziţilor intestinali.

Un litru de ceai pe zi, în caz de retenţie urinară

În afecţiuni renale, preparatele din urzică au eficacitate în:

- calculoză renală, infecţie renală;

- retenţie urinară, uremie (infuzie din frunze şi rădăcini de urzică, consumând un litru de ceai pe zi în locul apei potabile), reducerea procentului de uree, acid uric şi creatinină;

- cistite, enurezis (incontinenţă urinară);

- prostatită şi hiperplazia benignă a prostatei (tinctură - 20 de picături de 3 ori pe zi în cure de 3-4 săptămâni);

- gută cu provocarea diurezei din cauza prezenţei flavonoidelor.

Cura de decoct cu miere ajută bolnavii TBC

În afecţiunile pulmonare intervine eficient pentru:

- bronşite, astm bronşic, fluidificarea secreţiilor bronşice (din cauza mucilagiilor);

- tuse seacă şi convulsivă, răceli frecvente, dureri de piept;

- pneumonie, năduşeli, hemoptizie, tuberculoză (decoct din rădăcini şi frunze de urzică cu miere şi fagure alb, în cure de 1-2 luni sau pulbere din frunze uscate, luate cu miere în proporţii egale).

Cure de trei săptămâni pentru diabetici

În boli cardiovasculare, tinctura de urzici este eficientă în arterite, leucemie, dezintoxicarea sângelui şi ca masaj în zona inimii.

La dereglările de metabolism (diabet zaharat, obezitate) sunt recomandate cure de 3 săptămâni, repetate în cursul anului, folosind amestec de urzici, teci de fasole şi frunze de dud şi nuc.

În reumatism degenerativ şi gutos, poliartroze, lumbago şi sciatică se foloseşte tinctura de urzici (câte 20-30 de picături de 3 ori pe zi), în cură de durată.

Pentru revigorarea organismelor debilitate, anemice, rahitice, convalescente cu migrene şi dureri de cap, precum şi la sportivii de performanţă este recomandată o cură de 4 săptămâni cu infuzie din frunze de urzici, eventual în amestec cu mentă şi muşeţel (de 2-3 ori pe zi).

La bătrâneţe, cura cu urzici reface viabilitatea organismului ieşit din iarnă cu carenţe de vitamine şi fier şi cu simptome de epuizare, oboseală şi lipsă de putere.

Tratamente externe cu urzici

Preparatele din urzici au efecte deosebit de eficiente în vindecarea rănilor supurânde, varicelor, ulcerelor varicoase, gangrenelor, urticariei, psoriazisului, eczemelor cronice, arsurilor, pecinginelor, lichenilor, bătăturilor, unghiilor friabile şi casante, alergiilor dermatice, tumorilor şi cancerului de piele.

Se fac băi locale cu infuzie concentrată din frunze şi rădăcini (6-10 linguri la un litru apă clocotită), având efecte cicatrizante şi epitelizante. Se mai pot aplica frunze proaspete, strivite cu puţină sare, şi cataplasme cu piure din urzici pentru diverse boli de piele, inclusiv înţepături de albine, viespi şi bondari.

În reumatisme, lumbago, poliartroze şi sciatică se mai aplică încă tratamentul moştenit de la grecii şi latinii antici, care consta din flagelări (loviri) repetate de 10-12 ori cu mănunchiuri de urzici proaspete pe locurile dureroase, având efecte puternic revulsive, analgezice, antiinflamatorii şi de activare a circulaţiei sângelui. Aceleaşi proceduri se aplică în caz de paralizii şi apoplexii. După flagelare, pacientul nu are voie să vină în contact cu apa rece şi va sta în repaus, bine învelit. Efectul benefic al urzicării este explicat prin eliberare de histamină şi serotonină, ambele cu rol în atenuarea senzaţiei de durere.

Eficientă în refacerea firului de păr

Prin combinare cu tratamente interne, în cure de câteva luni, urzica intervine în osteoporoză prin capacitatea de refacere a cartilajelor subţiate, mai ales la femei după menopauză. Acţiunea se datorează bogăţiei plantelor în vitamine şi săruri minerale, îndeosebi în siliciu.

Tratamentele în stomatite, gingivite, amigdalite, afte, infecţii buco-faringiene, efectuate prin gargară şi clătirea energică a gurii cu infuzie concentrată din frunze, au efecte deosebit de bune datorită acţiunii antimicrobiene, dezodorizante şi cicatrizante.

Datorită bogăţiei în clorofile, urzica constituie o materie primă foarte valoroasă în industria cosmetică şi în dermatologie, servind la prepararea de loţiuni şi creme, cu rol de stimulare a refacerii ţesuturilor. Intră în compoziţia pastei de dinţi, a şampoanelor şi în tincturi cu efecte contra căderii părului, favorizând refacerea podoabei capilare pierdute.

Este foarte valoros decoctul din 3-5 linguri frunze uscate la 1 litru apă, la care se adaugă rădăcini de urzică şi de brusture, herba de cimbrişor, flori de lavandă, frunze de mesteacăn şi nuc, conuri de hamei, cu adaus a câteva linguri de oţet. Se introduce în băi săptămânale pe cap pentru întărirea rădăcinii părului, degresarea firului gras şi pentru combaterea alopeciei, seboreei şi a mătreţii.

Acelaşi amestec se utilizează şi în prepararea unei tincturi (100 g plantă la 1 litru alcool 400, care se macerează timp de 8-14 zile). Se fac masaje la rădăcina părului la intervale de 2-3 zile, pentru activarea creşterii, urmate de periaje energice cu o perie aspră pe pielea capului. În amestec se pot introduce frunze de merişor, flori şi seminţe proaspete de călţunaşi.

Contra mătreţii se spală capul de 2 ori pe zi cu 250 ml apă în care se adaugă 1-2 linguri de tinctură, preparată din 60 g rădăcini uscate de urzică şi 60 g sovârf la 1 litru alcool 900.

Sucul proaspăt de urzici, folosit la clătirea părului după spălare, are proprietăţi tonifiante asupra firului casant sau decolorat de soare.