Efectele fructozei şi taurinei asupra sănătăţii

Copiilor le plac dulciurile şi este un lucru cât se poate de natural, având în vedere că primul gust cu care vin în contact este cel al laptelui matern, un aliment bogat în grăsimi și lactoză. Prin digestie, lactoza este descompusă în galactoză și glucoză, care este dulce. În procesul de creștere rapidă a copiilor în primii an de viață, glucoza este un nutrient important. Ei sunt, genetic, programați să o caute în alimente, furnizând energia necesară creșterii și dezvoltării. Când însă aportul de zahăr este excesiv, apar probleme de metabolism, de comportament și altele.

Similar moleculei de lactoză, zahărul, indiferent de sursa acestuia, este descompus prin digestie în alte două molecule mai mici: una de glucoză și una de fructoză. Acestea două au aceeași formulă chimică, însă structura diferită face ca și metabolismul lor să fie diferit. Glucoza este utilizată de toate celulele corpului pentru a-și obține energia necesară funcționării, în timp ce fructoza este transportată de la intestin la ficat, unde este transformată în trigliceride, adică în grăsime. Astfel, o problemă serioasă devin băuturile răcoritoare și produsele ultraprocesate îndulcite cu sirop de glucoză-fructoză sau sirop de porumb. În acestea, procentul de fructoză este mai mare decât în zahăr, contribuind semnificativ la dezvoltarea obezității și a bolilor metabolice corelate cu aceasta: steatoza hepatică non-alcoolică, diabetul zaharat de tip II.

Consumul crescut de zahăr și de grăsimi este o amprentă a moderni­tă­ții, caracterizând așa-numita dietă vestică modernă. Mai multe studii realizate pe parcursul ultimilor ani evidențiază o legătură tot mai clară între acest model modern de alimentație, cu zahăr și grăsimi în exces, și diferitele boli cronice și afecțiuni răspândite la nivel mondial. Între acestea, anxietatea a fost corelată în special cu aportul crescut de zahăr, îndeosebi provenit din băuturi, deoarece acestea facilitează absorbția.

Cum contribuie fructoza la anxietate

Un grup important de risc îl reprezintă copiii și adolescenții, deoarece au un apetit mai crescut pentru alimentele dulci, dar și pentru că la ei creierul este încă în formare. Un creier în formare este asemănător unui copac: la început formează multe sinapse aleatorii tot așa cum unui copac îi cresc multe rămurele; multe dintre ele însă nu vor deveni ramuri, ci se vor usca și vor cădea sau vor fi tăiate de grădinar pentru a permite o creștere armonioasă. La fel este și în cazul creierului, nu toate sinapsele formate în primii ani de dezvoltare trebuie păstrate, multe dintre ele vor fi eliminate pentru a optimiza funcția creierului. „Grădinarii” creierului sunt reprezentați de o armată de celule minuscule care însoțesc neuronii. Aceste celule se numesc microglii, rolul lor fiind acela de a îndepărta neuronii lipsiţi de utilitate şi care participă la sinapse.

Într-un studiu publicat anul acesta în prestigioasa revistă Nature, cercetătorii descriu cum aportul crescut de fructoză în timpul sarcinii sau de către nou-născuți împiedică procesul prezentat mai sus, de eliminare a neuronilor care nu sunt necesari, corelând acest fapt cu apariția unor comportamente specifice anxietății. Studiul a fost realizat pe modele murine, adică pe șoricei de laborator. Rezultatele lui nu sunt însă de ignorat, întrucât scopul studiului a fost, de fapt, de a identifica mecanismul prin care fructoza contribuie la anxietate, lucru observat deja la oameni de către mulți specialiști. Fructoza în exces perturbă funcțiile microgliilor, acestea nemaiputând fagocita neuronii și, astfel, procesul de remodelare cerebrală nu se mai desfășoară corespunzător.

Efectul fructozei provenite din alimentele ultraprocesate vine să completeze alte comportamente nocive pentru creierul uman, care caracterizează viața copiilor și ado­lescenților moderni. Astăzi, copiii și tinerii nu mai au clipe de visat cu ochii deschiși sau momente în care nu fac nimic, având astfel parte de pauze de relaxare adevărată. Timpul îndelungat petrecut în fața ecranelor este, într-adevăr, un timp în care mușchii nu fac nimic, de aceea este descris drept sedentarism. Creierul, pe de altă parte, este suprasolicitat în acele minute sau chiar ore, fiind bombardat de informații, indiferent de calitatea conținutului acestora. La aceasta se adaugă stresul efectiv creat de „viața trăită” în social media (cu urmărirea urmăritorilor, a numărului de like-uri etc.), lipsa de somn, slăbirea calității relațiilor și interac­țiu­nilor cu persoane în viața reală, abandonul și respingerea emoțio­nală din partea părinților, dificultăți de gestionare a emoțiilor. Toți acești factori contribuie la generarea unor răspunsuri și reacții exagerate la evenimente cotidiene, cum ar fi teama de a vorbi în public, chiar dacă audienţa e restrânsă, sau de fenomene naturale, precum tunete, fulgere, cutremure etc.

Factor carcinogenic

Riscurile asociate cu excesul de fructoză rămân pe termen lung, de aceea nu îi vizează doar pe copii și tineri. Persoanele supraponderale, cu vârste cuprinse între 40 și 60 de ani şi cu valori crescute ale tensiunii arteriale, glicemiei și colesterolului sangvin, prezintă cel mai mare risc de a dezvolta boala Alzheimer sau o altă formă de demență după 65 de ani.

În multe studii de laborator, fructoza a fost descrisă ca fiind carcinogenică. Totuși, multă vreme mecanismul prin care aceasta contribuie la inițierea și progresia procesului tumoral nu a fost elucidat, dat fiind faptul că mai puțin de 5% din fructoza ingerată ajunge la celulele corpului. Rămânând stocată în ficat, era greu de înțeles cum anume poate influența celulele canceroase. Mai mult, acestea din urmă nu dețin enzimele necesare utilizării fructozei. Un studiu publicat în revista Nature, în anul 2024, a aruncat o lumină asupra acestei legături. Grăsimea pe care o produce ficatul din excesul de fructoză ar putea fi, de fapt, responsabilă de efectul cancerigen. Într-adevăr, în urma consumului excesiv de fructoză, în sânge crește cantitatea unui anumit tip de lipide - lisofosfatidilcolinele -, pe care celulele tumorale le folosesc pentru a-și crea membranele celulare.

Un alt ingredient adăugat frecvent în băuturi consumate de adolescenți și tineri este taurina. Un aminoacid neesențial, aceasta este produsă de ficat, găsindu-se și în alimente precum carnea, peștele și ouăle. Totodată, taurina face parte din compoziția băuturilor energizante și a pudrelor proteice, la modă astăzi între liceeni și studenți. Studiile, însă, trag un semnal de alarmă în privința consumului sub forma băuturilor energizante, taurina fiind identificată recent drept unul dintre factorii care pot determina dezvoltarea normală a celulelor stem din măduva osoasă. Când acestea nu parcurg stadiile normale ale formării celulelor sangvine, ele pot genera cel mai comun tip de leucemie la adulți, leucemia mieloidă acută. Mielocitele anormale prezintă numeroși receptori pentru taurină, aminoacid, care, odată pătruns în celulă, suprastimulează metabolismul glucozei, furnizând astfel energia necesară creșterii tumorale.