Factorii naturali de cură din staţiunea Vatra Dornei

Staţiunea Vatra Dornei se află în nordul ţării, în una dintre cele mai frumoase depresiuni din Carpaţii Orientali, numită Ţara Dornelor. Vatra satului s-a aşezat acolo unde râul Dorna se contopeşte cu albia Bistriţei, viitorul oraş de mai târziu fiind Vatra Dornei.

Localitatea este situată la o altitudine de 800 m, delimitată la nord de Rarău (1.683 m) şi Giumalău (1.857 m), la apus de masivul Rodnei (2.305 m) şi de munţii Bârgăului, iar la sud sunt culmile Călimanilor (2.102 m). Pe lângă pădurile de conifere, înălţimile sunt acoperite şi de frumoase păduri de mesteacăn, fag şi paltin şi pajişti de fâneţe.

Izvoarele minerale din partea locului sunt pomenite de un călător ce trecea prin zonă pe la 1790, însă în 1808 se fac primele instalaţii cu 10 cabine de băi. Staţiunea devine importantă, fiind inaugurată în 1896 şi deja la Congresul de Balneologie din Viena, din 1899, este apreciată pozitiv valoarea apelor minerale şi a nămolului de turbă. Pentru că staţiunea era valoroasă şi renumită, participanţii la Congresul medicilor români din 1914 fac o vizită în grup în această localitate, iar şcoala medicală din imperiul Austro-Ungar a valorificat intens zona.

Clima este continentală, de depresiune intramontană, devenind un climat subalpin, îndulcit de culmile înconjurătoare. Verile sunt răcoroase, având o medie de 15,2°C (temperatura maximă ajungând în cursul lunii august la 22,5°C), iar iernile sunt reci (ianuarie -6,1°C). Umiditatea este destul de scăzută vara şi relativ ridicată iarna.

Bioclimatul de Vatra Dornei reduce tonusul şi reactivitatea centrilor vegetativi şi vasomotori, stimulând centrii respiratori.

Factorii naturali de cură

Apele minerale constituie bogăţia specifică la Vatra Dornei. Aceste ape se acumulează în stratul de pietriş aluvionar, protejat de două suprafeţe impermeabile de argilă. Terenul vulcanic explică prezenţa CO2, care măreşte aciditatea apelor, ce creşte, la rândul ei, solubilitatea rocilor.

Din cauza aportului mare al apelor de infiltraţie, mineralizarea este relativ redusă, fiind ape feruginoase, slab bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene, carbogazoase, hipotone. Apele se folosesc atât în cura externă, cât şi în tratamentele interne.

Nămolul de turbă provine din localitatea Poiana Stampei şi este foarte slab mineralizat, cu reacţie acidă, cu o cantitate mai mare de substanţe organice şi mai ales cu substanţe aromate (răşini, ceruri) ce au un rol deosebit în terapia de nămol.

Mofetele sunt emanaţiile de CO2, care, fie uscate, fie în amestec cu apa, constituie valoroşi agenţi terapeutici.

În articolul de săptămâna viitoare vă vom prezenta indicaţiile de tratament în staţiunea Vatra Dornei.