Persoanele care petrec în timpul zilei mai mult de zece ore și jumătate stând pe scaun sau întinse pe canapea au un risc crescut de insuficiență cardiacă, infarct sau accident vascular cerebral chiar dacă în re
Hreanul, recomandat în peste o sută de afecțiuni
Hreanul este o plantă specială, aflată la limita dintre domestic și sălbatic. Denumirea științifică este Armoracia rusticana și este o rudă apropiată a verzei și a conopidei, dar și a muștarului. Hreanul este folosit ca remediu natural încă din cele mai vechi timpuri. Se spune că și dacii prețuiau foarte mult această plantă. În medicina populară românească, hreanul este recomandat în peste 100 de afecțiuni, cele mai multe dintre ele de natură infecțioasă sau specifice sezonului rece, fiind considerat un antibiotic natural, dar și un antiinflamator puternic. Este de două ori mai bogat în vitamina C decât lămâia, conține vitamina B, potasiu, calciu, magneziu, fier și fosfor.
Hreanul are efect stimulant asupra sistemului digestiv, accelerează peristaltismul intestinal, combate atonia intestinală având efect laxativ, are efect expectorant și decongestionant la nivelul căilor respiratorii superioare, revulsiv în aplicații externe, tonic cardiac, fortifiant în stări de debilitate, vermifug, antiparazitar. Hreanul influențează și fiziologia sistemului nervos, în sensul că induce o stare de bine și, totodată, are acțiune diuretică.
Prin urmare, hreanul este folosit ca leac în bronșite, pneumonii, sinuzită, rinită, astm, gripă, răceli, cardiopatie ischiemică, hipertensiune arterială, inapetență, guturai, astm bronșic, bronșită cronică, nevralgii intercostale, anemie, paraziți intestinali, boala canceroasă, reumatism, gută, dureri articulare, paralizie facială, etc. Proprietatea lui de a stimula transpirația îl recomandă pentru scăderea temperaturii corpului.
Hreanul poate fi folosit ca aliment sau ca remediu medicamentos în tinctură, oțet de hrean, sau în formă naturală, ras sau macerat. Nu este recomandat copiilor sau persoanelor care suferă de ulcer gastric sau afecțiuni tiroidiene.
În gastronomie, hreanul este un foarte bun conservant, de exemplu, în murături, poate fi consumat în salate, supe, ciorbe, mâncăruri, sosuri.
Rețete:
Salată de crudități cu hrean
Ingrediente: 4 morcovi mari, 1 țelină potrivită, 1 măr mare, 1 rădăcină de hrean, sare, 150 ml ulei, 3-4 linguri de muștar, lămâie sau oțet după gust, sare.
Mod de preparare: Morcovii, hreanul și țelina se dau prin răzătoarea mică, iar mărul prin răzătoarea mare. Se presară sare peste legume și se lasă 10 minute, timp în care se prepară maioneza din amestecul de muștar cu ulei, zeama de lămâie sau oțet, apoi se amestecă cu legumele și se poate servi, fie simplă pe frunze de salată sau ca garnitură.
Sos de hrean, sfeclă roșie și usturoi
Ingrediente: 4 linguri de hrean ras, 4 căței de usturoi, 4 linguri de ulei, 2 linguri de făină, 4 linguri de sfeclă roșie fiartă, 150 ml smântână de soia, pătrunjel tocat, un praf de sare.
Mod de preparare: Într-o tigaie de mărime medie, se pun la încins cele 4 linguri de ulei, se toacă mărunt usturoiul și se pune apoi în tigaie, se pune făina și se amestecă bine, se aaugă un pic de apă pentru a nu se forma cocoloașe, apoi se pune hreanul, sfecla roșie și smântâna de soia, se mai lasă pe foc 4-5 minute până dă în clocot apoi se dă la o parte, se sărează după gust și se servește cu pătrunjel verde.