Măceșele, un antiviral de excepție

Consumul de măceșe este recomandat în special la schimbările de anotimpuri atunci când temperaturile variază brusc și organismul este mai sensibil. Acestea ajută la crearea unei adevărate bariere de protecție în fața microbilor și a virusurilor.

Măceșul este o specie din genul Rosa răspândită în Europa, nord-vestul Africii și în vestul Asiei. Înrudit cu trandafirul, măce­șul crește sub forma unei tufe de mari dimensiuni în poienile pădurilor de la câmpie și deal, la liziera acestora sau pe câmpuri și pășuni, în apropierea pâlcurilor de copaci. Are nevoie de mult soare pentru a crește și a înflori, de aceea nu îl vom întâlni în spaţiile umbrite. Măceșele sunt, de fapt, pseudofructe rezultate din dezvoltarea receptaculului floral. Acestea con­țin vitamina C (de 50 de ori mai mult decât în lămâie), vitamina A, vitaminele B1, B2, B3, B5, K, P, PP, vitamina E, acid nicotinic (vitamina antipelagroasă). Măce­șele sunt şi un puternic mineralizant, prin conținutul de magneziu, calciu, fier, mangan, fosfor, potasiu, seleniu, sulf și zinc. Măceșele mai conțin taninuri care le fac utile în afecțiunile sistemului digestiv. Petalele florilor de măceșe conţin ulei eteric, iar semințele vitamina F și cantități mari de tocoferol (vitamina E), acizi grași esențiali - acid linolic, acid linoleic şi acid arahidonic. 

Prin bogăția de vitamine și minerale din compoziție, măceșele sunt tonic-vitaminizante, ajută la scăderea permeabilității și fragili­tății capilare, intervin în normalizarea circulației periferice, sunt un foarte bun anticataral, hepatoprotector, colagog, diuretic, vermifug. Intervin în stimularea imu­nității, prin acțiunea de poten­țare antivirală a interferonului. Sunt antiinflamatoare, regenerante, cicatrizante, accelerează producerea de globule roșii, combat astenia, reglează metabolismul calciului și stimulează fixarea lui în oase. 

Măceșele pot fi consumate sub formă de: 

Pulbere: Fructele de măceșe uscate se macină foarte fin cu râșnița electrică de cafea. După măcinare, semințele, care sunt foarte dure, vor rămâne întregi, în timp ce pulpa se va transforma într-o pulbere fină. Pentru a le separa, se va face o cernere printr-o sită deasă (cum ar fi cea pentru făina albă), pulberea fină astfel obținută fiind depozitată în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase și reci, pe o perioadă de maximum 15 zile (deoarece substanţele active se oxidează relativ rapid). Este un bun tonic şi sedativ pentru copii şi bătrâni, cu largi utilizări în prevenirea bolilor de inimă, reglarea colesterolului, hipertensiune arterială (de două ori pe an de preferat să se facă o cură cu pulbere de măceșe, din care se ia câte o lingură pe zi, vreme de 28 de zile), infecții respiratorii (pulberea de măceșe administrată câte o linguriță, de patru ori pe zi, previne infecţiile respiratorii, cum ar fi bronșita virală și bacteriană, pneumonia, viroza pulmonară, sinuzita, rinita).

Infuzie: Într-un sfert de litru de apă se pun la macerat, vreme de 8-10 ore, 3-6 linguri de pulbere de măceșe (fără semințe), după care lichidul se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe cu încă un sfert de litru de apă, vreme de două minute, după care se lasă să se răcească. În final, se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ jumătate de litru de infuzie combinată, care se administrează pe parcursul zilei. Pentru alergii se face o cură de 45 de zile, timp în care se consumă o jumătate de litru din această infuzie combinată de măceșe pe zi.

Tinctură: Se pune la macerat o jumătate de kilogram de pulpă de măceșe cu o jumătate de kilogram de zahăr pentru câteva zile, până se formează un suc, peste care se adaugă o jumătate de litru de alcool. Se strecoară și se depozitează în sticluțe de culoare închisă, bine închise. Se folosesc câteva picături seara, înainte de culcare. Este un bun tonic și sedativ.