Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Porumbele, un dezinfectant puternic

Porumbele, un dezinfectant puternic

Un articol de: Monahia Ecaterina Vicleanu - 18 Oct, 2019

Porumbarul (Prunus spinosa) este un arbust sălbatic din familia rozaceelor, care crește la câmpie, dar și în zonele montane, și uneori ajunge la 3 m înălțime. Dintre toate fructele de pădure, porumbele sunt cele mai bogate în tanin. Taninul este un antioxidant foarte puternic, care acționează asupra imunității organismului și le conferă acestor fructe de pădure calitatea de dezinfectant puternic. Taninul acțio­nează începând cu cavitatea bucală, unde îndepărtează tartrul de pe dinți, apoi în esofag, unde se comportă ca un ulei asupra amigdalelor bolnave, și în stomac, unde devine pansament gastric.

Pe lângă tanin, porumbele mai conțin și minerale importante, precum calciu, potasiu, zinc, fier, cupru, sodiu, magneziu, dar și vitamine (provitamina A, vitamine din complexul B și vitamina C).

Fructele au acțiune astringentă și diuretică și sunt recomandate în dureri de stomac, diaree, dizenterie, afecțiuni renale, dischinezii biliare, gută, tuse convulsivă, stimularea digestiei. Mai sunt folosite ca dezinfectant al căilor urinare și în tratamentul artritelor.

Pentru proprietățile lor terapeutice, se folosesc sub formă de decoct, suc, compot, sirop, gem, cidru, ceaiuri, vinuri, must sau combinate cu miere. De la porumbar se mai folosesc florile, mugurii, frunzele și scoarța.

Florile porumbarului se folosesc în preparate pentru combaterea durerilor de cap și în afecțiunile cardiace, în timp ce mugurii au acțiune tonică generală, de stimulent al mecanismelor de creștere și dezvoltare și în dizarmoniile hormonale. Frunzele se culeg în luna iulie și se recomandă în erupții tegumentare, boli de rinichi, vezică, pentru eliminarea toxinelor din corp. Din scoarța arbustului se prepară ceai, care ajută la curățarea plămânilor.

Cea mai bună perioadă pentru culesul porumbelor este atunci când a căzut bruma, dar se pot culege și iarna, fiind rezistente la ger, însă gustul astringent este mult mai diminuat.

Dulceață de porumbe

Ingrediente: 3 kg porumbe, 2 lămâi, 5 plicuri zahăr vanilat, 1 baton scorțișoară, 900 g zahăr, 900 ml apă. Mod de preparare: Se îndepărtează codițele de la porumbe, apoi se spală și se pun la scurs; într-o cratiță se pun porumbele la fiert cu 900 ml apă pentru 30 de minute și se amestecă des ca să nu se prindă; după ce au fiert, se dau printr-o sită mai rară și apoi se pun pulpa rezultată la fiert cu coaja și zeama de la cele două lămâi, vanilia, batonul de scorțișoară și 900 g zahăr; se lasă să fiarbă aproximativ 15 minute, apoi se pune fierbinte în borcane. Se lasă să prindă o coajă subțire, după care se capsează bine și se depozitează în locul adecvat.

Vin de porumbe

Ingrediente: 6 kg de porumbe, 6 litri de apă, 1 kg zahăr, 2 lămâi, scorțișoară. Mod de preparare: Se spală fructele și se pun la opărit în apă, la foc mic, timp de 15 minute, apoi se ia vasul de pe foc și se lasă până a doua zi; se filtrează lichidul prin strecurătoare, iar fructele se pun separat în alt vas; într-un sfert din cantitatea de lichid extras se fierbe zahărul 10 minute, apoi se toarnă peste restul de lichid și se amestecă; sucul astfel obținut se pune în damigene, se astupă cu un dop de fermentație și se lasă 5-6 săptămâni sub 20 de grade Celsius, apoi se trage în sticle și se astupă cu dopuri.

Citeşte mai multe despre:   sanatate  -   reteta