Atunci când metodele de investigație devin insuficiente pentru o diagnosticare corectă, intervine biopsia, cea mai eficientă investigație prin care medicul poate să confirme sau să excludă existența unor
Reţete de post: Tartă de portocale
Pentru aluat: 210 gr. făină, 1 linguriţă de sare, 100 gr. margarină de la frigider, tăiată bucăţele, 60 ml apă rece.
Amestecaţi făina cu sarea într-un castron. Adăugaţi margarina şi amestecaţi bine, până la omogenizare. Adăugaţi şi apa. Aluatul trebuie să se desprindă de pe mâini. Mai adăugaţi făină, dacă este nevoie. Frământaţi coca, înveliţi-o într-un prosop şi lăsaţi-o la rece, la frigider, pentru 20 de minute.
Ingredientele pentru compoziţia de portocale: 200 gr. zahăr, 250 ml suc de portocale, 2 portocale întregi, 165 gr. migdale mărunţite, 50 gr. margarină, 15 gr. făină, 45 gr. gem de caise.
Într-o crăticioară, pe foc, amestecaţi 165 gr. de zahăr şi sucul de portocală până ce capătă consistenţa unui sirop. Tăiaţi cele două portocale întregi în bucăţele şi adăugaţi siropul pregătit înainte. Amestecaţi portocalele bucăţi cu siropul de portocale şi zahăr. Lăsaţi să se răcească.
Migdalele le puteţi mărunţi la blender sau le aşezaţi într-un prosop şi le zdrobiţi cu un sucitor. Amestecaţi cele 50 gr. de margarină cu zahărul rămas până ce capătă o consistenţă pufoasă. Adăugaţi şi 30 ml de sirop de portocale. Amestecaţi totul cu migdalele mărunţite.
Gemul de portocale (45 gr.) îl puteţi într-o crăticioară pe foc până se încălzeşte şi se topeşte puţin. Amestecaţi-l apoi cu toată compoziţia de portocale de mai sus.
Aluatul de tartă îl luaţi de la frigider şi faceţi un rotund sau un pătrat (dacă nu aveţi formă specială de tartă) cu o grosime de 5 mm. Adăugaţi această compoziţie pe aluatul de tartă şi puneţi totul la cuptor pentru 20 de minute. Apoi, luaţi tarta din cuptor şi lăsaţi-o să se răcească, înainte de a o tăia felii.
Ornaţi cu felii subţiri de portocală, iar siropul rămas îl adăugaţi pentru aceste felii. Este un deliciu!
Istoria portocalei
Cuvântul portocală îşi are etimologia în sanscrită - „narangah“, care înseamnă „portocal“. Acest cuvânt sanscrit a fost apoi împrumutat de limbile europene prin intermediul limbilor arabe - „naranj“, spaniole - „naranja“, portugheze - „laranja“, latine - „arangia“.
Portocala a fost importată după secolul al XV-lea din Portugalia, ţară care a dat numele fructului pentru multe ţări. Astfel, grecii numesc acest fruct portokali, bulgarii - portokal, românii - portocală, perşii - porteghal, italienii din Napoli - portogallo, turcii - portokal, georgienii - phortokhali.
Portocalele cultivate în regiunile Valencia şi Murcia din Spania sunt foarte dulci şi zemoase şi sunt folosite pentru sucuri.
Portocala are numeroase întrebuinţări: din fruct se prepară suc, din pulpa fructului şi din coajă se face gem sau marmeladă. Florile de portocal uscate sunt folosite la ceai. Din florile proaspete de portocal se extrage miere. Prin presarea cojii de portocală se obţine ulei de portocală folosit drept aromă pentru măncăruri şi băuturi, dar şi în industria parfumului şi pentru aromaterapie.