Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate „Statul trebuie să facă proiecte pentru mamă și copil”

„Statul trebuie să facă proiecte pentru mamă și copil”

Un articol de: Otilia Bălinișteanu - 07 Iun, 2019

În ultimii ani, la nivel național, natalitatea a înregistrat un trend descrescător, fapt care arată ineficiența politicilor sociale și de sănătate ale statului. Situația devine una îngrijorătoare, pe fondul migrării masive a populației tinere. Neonatologii avertizează că, în lipsa unor măsuri ferme, România va deveni un stat depopulat. Despre cauzele care au dus la scăderea natalității, despre educația sanitară aproape inexistentă în mediul rural și despre explozia de cazuri de mame minore am discutat cu prof. univ. dr. Maria Stamatin, de la Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie „Cuza-Vodă” din Iași, președinte al Asociației de Neonatologie din România.

Potrivit statisticilor, în 2018, în România s-a înregistrat cel mai scăzut număr de nașteri din ultima jumătate de secol. Cum apreciați această stare de fapt?

Este extrem de îngrijorător. Scăderea numărului de nașteri are câteva cauze clare. În primul rând, plecarea populației tinere și de vârstă fertilă. Apoi, o a doua cauză este sărăcia. Discrepanțele sunt foarte mari. În România nu există o pătură socială de mijloc, cu un trai cât de cât decent, ci există fie săraci, fie bogați. Din păcate, săracii sunt cei care nasc, iar ulterior copiii nu au condiții de viață sau de educație așa cum ar trebui.

Biserica s-a implicat în activități de susținere a familiilor sărace. Asociația „Glasul vieții”, a părintelui Dan Damaschin, care este preot misionar în spitalul nostru, face minuni și se chinuie în fiecare an să construiască o casă mamelor care nu au nici un venit pentru că fie soțul nu există, fie există și este la închisoare, fie sunt părăsite. Dar nu numai Biserica, ci întreaga societate ar trebui să intervină. Totul trebuie integrat într-un proiect al statului român pentru a stimula familiile să aducă pe lume copii, pentru a îndemna familiile să nu plece din țară. Statul trebuie să facă proiecte pentru mamă și copil, proiecte pentru educația acestor copii.

Există și o a treia cauză - creșterea vârstei de procreare. Este vorba despre mamele intelectuale, care întâi vor să se realizeze profesional și apoi să aducă pe lume copii. Uneori, nu mai reușesc decât prin procedee de fertilizare in vitro, cu unele riscuri. Pentru că pot naște un copil perfect sănătos sau cinci copii prematuri, care necesită îngrijiri speciale.

În schimb, batem „recordul” în UE la numărul de mame minore. De ce am ajuns în situația asta?

Din cauza sărăciei și a lipsei de educație în familie, în școală. Așa ajunge o fetiță de 12-13 ani să fie abuzată, uneori chiar traficată. Și va rămâne cu o traumă pentru toată viața. Pentru că a devenit mamă când, de fapt, ea este o fetiță.

Când eram medic în rural, mergeam întotdeauna duminica la dispensar, pentru că știam că oamenii vin la biserică. Și-l rugam pe părintele să mi-i trimită, după slujbă, la dispensar. Nu neapărat pentru că erau bolnavi. Ci ca să stau de vorbă cu ei despre vaccinări, despre ce ar trebui să facă, cum să-și îngrijească bebelușii, să fac un fel de educație pentru sănătate. Ei, lucrurile astea nu se mai întâmplă acum.

Ce amploare are acest fenomen, al mamelor minore, în Moldova?

Avem cam 200-300 de nașteri pe an. Adică aproape 0,3% din totalul nașterilor. Am avut și fetițe de 12 ani care au născut. Cazul uneia dintre ele m-a impresionat, pentru că mama acelei fetițe a stat cu ea pe toată perioada spitalizării și a preluat copilul născut. I-am strâns mâna acelei mame. Pentru că, de obicei, familia le reneagă pe aceste copile, iar bebelușii ajung să fie dați în asistență maternală.

Cum le simțiți pe aceste mame?

Unele sunt surprinzător de pregătite pentru a îngriji un copil, ceea ce te frapează, totuși, fiindcă nu au mai mult de 14-15-16 ani. Și-mi amintesc de cazul unei fetițe de 13 ani, care a născut un prematur de 600 g. În primă fază, copilul a fost văzut așa, ca un fel de păpușă. Dar pe urmă s-a atașat de el. Era extraordinar de dezvoltată din punct de vedere fizic. Am întrebat-o dacă o să-și continue școala și mi-a zis că nu, fiindcă se va căsători și va fi „o doamnă”. M-a lăsat dezarmată felul în care privea lucrurile această fetiță.

Ce riscuri implică sarcina și nașterea la o asemenea vârstă?

Unul dintre riscuri este prematuritatea, cu complicațiile sale, care pot duce, în final, și la deces. Patologia malformativă este mult mai frecventă la această vârstă de sarcină. Dar implică riscuri și în cazul fetiței-mamă. Pentru că, din păcate, aceste sarcini nu sunt monitorizate, sunt descoperite întâmplător, la cinci-șase-șapte luni sau când vine la spital pentru că are dureri abdominale, dar, de fapt, respectiva minoră trebuie să nască.

Prevenția, „primordială în orice sistem de sănătate”

De ce în plin secol XXI suntem încă destul de negli­jenți în privința stării noas­tre de sănătate?

Din păcate, urmărirea sarcinii, în România, este o problemă, iar în Moldova este o mare problemă. Există un protocol de urmărire a sarcinii, stipulat de minister prin „Caietul gravidei”, care prevede că fiecare femeie însărcinată trebuie să aibă minimum trei consultații la un obstetrician. Dar sunt femei care nu se duc nici măcar la medicul de familie. Țin minte că am făcut, la un moment dat, o evaluare în rândul mamelor internate, care au născut la noi. 30% fuseseră la medicul de familie și 60% nu fuseseră la nici un medic. Sigur, pe de o parte din cauza sărăciei, apoi a educației. Sunt femei care stau la 70 de kilometri distanță de Iași, iar medicul de familie ajunge în satul lor o dată sau de două-trei ori pe lună. Sau sunt zone în care nu există medic de familie. Și ele nu mai ajung să fie văzute de nici un medic, pentru că nu au posibilitatea să-și plătească transportul.

Îmi aduc aminte că în perioada în care eram medic de dispensar, știam în ce casă există copil cu probleme sau dacă există nou-născut, în care casă există gravidă. Erau niște reguli impuse. Probabil că noi suntem un popor căruia trebuie să i se impună reguli, nu trebuie să lăsăm numai la latitudinea noastră dacă urmărim gravida sau dacă urmărim copilul. La acea vreme, dacă te scula noaptea cineva să te întrebe câte gravide ai în teritoriu, tu trebuia să știi exact. Și dacă ai vreo gravidă problemă - dintr-o familie săracă, dintr-o familie în care se consuma alcool, dintr-o familie bolnavă, dintr-o familie cu tuberculoză. Acum sunt atâtea focare de tuberculoză în teritoriu și nimeni nu le cunoaște. Pentru că nu mai există această comunicare între medicina primară și familie sau pacient. Iar prevenția este primordială în orice sistem de sănătate. Prevenție care se face începând cu vaccinarea și pe care mamele o refuză. Din nefericire, există și persoane care incită mamele la refuz.

Sunt state care au anunțat planuri de măsuri pentru stimularea natalității, unele plasate într-un registru foarte demagogic (Ungaria, Italia), altele mai realiste (țările nordice). La noi, mărirea alocațiilor pentru copii a fost invocată ca fiind o astfel de măsură. Ce ar trebui să facă Guvernul pentru a încuraja familiile să aibă copii?

În primul rând, să creeze locuri de muncă. Apoi infrastructură, școli, grădinițe în apropierea caselor. Până la a stimula financiar sunt atâtea de făcut. E vorba despre a asigura niște condiții medii, normale, de trai.

Sunteți unul dintre cei mai dedicați neonatologi români. Ați salvat sute de copii prematuri, unii în situa­ții foarte grave. Cum vede un specialist ca dumneavoastră situația demografică a României de mâine?

Dacă tinerilor nu li se vor oferi condiții de muncă și de trai pentru a nu mai pleca, populația României nu va mai fi nici la jumătate. De altfel, la noi nici speranța de viață nu este cea mai ridicată. Se moare în jurul vârstei de 60-65 de ani și mor foarte mulți tineri prin infarct, prin accident vascular cerebral. Există în România stresul acesta cotidian, nesiguranța, gândul că și mâine mă poate aștepta ceva rău. Și dacă nu se va interveni cu măsuri de susținere a populației acestei țări, va fi un dezastru. Sper să nu fiu martoră la acest dezastru.