Stilul de viaţă, esenţial în prevenirea sindromului metabolic și a ficatului gras

Aproximativ una din patru persoane prezintă o condiție patologică de multe ori asimptomatică, caracterizată de acumularea de grăsime în ficat. Această afec­țiune se numește steatoză hepatică non-alcoolică (SHNA) și constituie o tulburare de metabolism, tot așa cum este și diabetul zaharat. Fiind frecvent asimptomatică, SHNA este descoperită, de cele mai multe ori, în urma unor investigații de imagistică (ecografie abdominală, RMN, CT) efectuate din alte cauze, funcțiile ficatului nefiind afectate inițial. 

La circa o treime din persoanele cu SHNA, celulele ficatului sunt afectate de inflamație, proces care determină formarea unui țesut de cicatrizare ce înlocuiește treptat țesutul hepatic normal, conducând în cele din urmă la ciroză, ceea ce creşte riscul de cancer hepatic, tumoră care de multe ori este letală. SHNA se deosebește de steatoza hepatică alcoolică prin faptul că cea din urmă este cauzată de consumul excesiv, pe termen lung, de băuturi alcoolice. 

Ca și diabetul, SHNA este adesea corelată cu obezitatea, mai ales cu obezitatea abdominală, adică cu excesul de grăsime acumulat în jurul taliei. De altfel, persoanele diagnosticate cu diabet zaharat sunt mult mai predispuse la a dezvolta un ficat gras non-alcoolic, ambele condiții fiind strâns corelate cu boala cardiovasculară. Obezitatea constituie firul care leagă toate aceste trei probleme cronice de sănătate: diabetul zaharat, steatoza hepatică non-alcoolică și boala cardiovasculară. În România, la nivelul anului 2019, circa 11% din populația adultă era afectată de obezitate. Cu alte cuvinte, o persoană din zece prezintă riscuri semnificative de boală cronică, dacă nu este deja diagnosticată cu una sau mai multe afecțiuni.

La persoana adultă, obezitatea este descrisă de un indice de masă corporală (IMC) mai mare de 30 și o circumferință a taliei mai mare de 94 cm la bărbați, respectiv 88 cm la femei. Indicele de masă corporală se calculează după formula: greutatea (kg)/înălțimea2 (m). De exemplu, cineva cu greutatea de 86 kg și înălțimea de 1,6 m are un IMC de 86/(1,6)2 = 33,59, valoare care îl încadrează la statusul de obezitate. 

Obezitatea abdominală, numită și obezitate centrală sau viscerală, chiar și în cazul unui indice de masă corporală mai mic de 30, menține riscurile de boală cardiovasculară, în particular, și afecțiuni cronice, în general. Pentru o valoare corectă a circumferinței taliei, aceasta se măsoară la jumătatea distanței dintre ultima coastă palpabilă și creasta iliacă.

Nivelul de grăsime din corp influențează major metabolismul. Stresul produs de acumularea de trigliceride în celulele adipoase ale corpului are impact negativ asupra tensiunii arteriale, glicemiei și nivelului de colesterol. Toate aceste condiții, laolaltă cu obezitatea centrală, formează ceea ce specialiștii din domeniul sănătății numesc sindrom metabolic. Diabetul și steatoza hepatică non-alcoolică sunt parte din acest sindrom, adesea premergător bolii cardiace.

Sunt însă și persoane care, deși nu sunt supraponderale, dezvoltă un ficat gras non-alcoolic. În ciuda unui aspect relativ suplu, din pricina unei diete și a unui stil de viață așa cum ni le oferă condițiile lumii moderne, ajung să acumuleze de-a lungul anilor grăsime în abdomen, urmată de celelalte trăsături ale sindromului metabolic. De multe ori, aceste persoane, deși au un IMC mai mic de 24,9, au circumferința taliei specifică obe­z­ității centrale.

Persoanele cu ficat gras non-alcoolic pot încetini și chiar inversa această condiție prin aceleași măsuri recomandate pentru îmbună­tă­țirea sănătății cardiovasculare: scădere în greutate, dietă sănătoasă și activitate fizică regulată. A avea o dietă sănătoasă nu înseamnă a ține un regim insipid câteva săptămâni sau luni, ci a contura un model alimentar ce poate fi adoptat de toată familia. Primul și cel mai important lucru de făcut vizează evitarea zahărului adăugat, în special a băuturilor răcoritoare, acestea având un conținut crescut de sirop de porumb sau de glucoză-fructoză, fructoza în exces putând duce la inflamarea ficatului. De asemenea, este de preferat să fie evitat consumul de alcool. Sunt unele dovezi știin­țifice în favoarea consumului de cafea, cu condiția să nu se adauge zahăr sau siropuri și să fie filtrată prin filtru de hârtie, pentru înlăturarea moleculelor responsabile de creșterea nivelului de colesterol. 

Cât privește alimentele recomandate, este de dorit ca legumele, fructele (mai ales fructele de pădure: mure, căpșune, zmeură, afine, kiwi, cătină, agrișe), cerealele integrale, leguminoasele (linte, năut, fasole, tofu, lupin), peștele și carnea slabă să fie puse la loc de frunte, alături de un consum moderat de nuci și semințe variate (în special cele bogate în vitamina E, cum sunt migdalele și semințele de floarea-soarelui).

Exercițiile fizice îmbunătățesc metabolismul și chiar ajută la inversarea sindromului metabolic și a ficatului gras. Până în prezent nu există medicamente care să asigure vindecarea ficatului gras. Suplimentele alimentare (extractul de armurariu, omega-3, spirulina) nu îmbunătățesc funcția ficatului în lipsa unor modificări semnificative ale stilului de viață.