Terapia nutrițională și activitatea fizică, esenţiale în steatoza pancreatică

Cea mai mare problemă de sănătate cu care se confruntă omenirea la ora actuală nu este cancerul, diabetul, boala cardiacă sau COVID, ci obezitatea. Estimativ, numărul persoanelor obeze a crescut de la 200 de milioane în 1995 la 300 de milioane în 2000, respectiv la peste 650 de milioane în 2016. Obezitatea este caracterizată de un indice de masă corporală mai mare de 30, iar supraponderalitatea de un indice cuprins între 25 și 29,9 (IMC = masa (kg)/înălțimea² (m)).

 În medie, 3 milioane de decese au loc anual din pricina supraponderalității sau a obezității. Toate celelalte probleme de sănătate care constituie o povară individuală, comunitară și globală sunt corelate, într-o măsură mai mare sau mai mică, cu excesul de grăsime acumulat în organism. Este vorba despre hipertensiunea arterială, diabet, boala cardiacă, afecțiuni neurologice, cancer, infertilitate, dureri de spate, infecții ale pielii, ulcer gastric, litiază biliară (pietre la fiere). Uneori, această grăsime în exces se acumulează la nivelul organelor interne, afectându-le funcțiile. În 1933, a fost descris pentru prima dată în istoria medicală un pancreas cu acumulare de grăsime. Până astăzi, această condiție a rămas relativ puțin înțeleasă și este denumită steatoză pancreatică, lipomatoză pancreatică, infiltrație lipidică a pancreasului, atrofia adipoasă a pancreasului, pancreas gras. Ca și în cazul steatozei hepatice, grăsimea se acumulează atât în spațiul extracelular, adică în jurul celulelor, cât și interiorul celulelor.

Pancreasul este un organ cu funcție dublă, o glandă mixtă. Este format din celule exocrine specializate în elaborarea și secreția sucului pancreatic și celule endocrine producătoare de hormoni. Sucul pancreatic este eliminat în duoden în cursul digestiei, având un rol esențial în descompunerea tuturor nutrienților din alimente. Acumularea de grăsimi sub formă de trigliceride la nivelul pancreasului exocrin poate duce în timp la procese degenerative și inflamatorii. Dacă steatoza afectează și celulele endocrine responsabile de producerea de insulină și glucagon - hormonii reglatori ai glicemiei -, există riscul instalării diabetului zaharat.

Principalii factori de risc sunt statusul de obezitate, hipertensiunea arterială, hiperglicemia, dislipidemia (valori crescute ale colesterolului și ale trigliceridelor), rezistența la insulină, steatoza hepatică și vârsta. Prevalența acestei condiții este foarte mică la femei cu vârste sub 50 de ani, dar crește după această vârstă. Sunt și unele medicamente care pot genera steatoză pancreatică: hormonii steroizi, antiretroviralele, rosiglitazona (un antidiabetic) ș.a. De asemenea, băuturile alcoolice contribuie major la dezvoltarea acestei condiții la persoanele care au un consum mai mare de 14 g/săptămână. Această cantitate de alcool este conținută într-o porție standard: 330 ml bere (cu 5% alcool), 150 ml vin (cu 12% alcool), 45 ml băuturi tari (cu 40% alcool).

Diagnosticul se stabilește prin tehnici de ima­gistică, steatoza pancreatică putând fi clasificată în 4 grade de acumulare a grăsimii. Cea mai bună tehnică de evaluare a prezenței grăsimii la nivelul pancreasului este RMN-ul, deși cel mai adesea primele semnale de alarmă survin în urma unei examinări ecografice abdominale. Steatoza de gradul II presupune afectarea a mai mult de 25% din pancreas și este asociată cu un risc semnificativ crescut de diabet zaharat de tip II și ateroscleroză. Desigur, acumularea de grăsime la nivelul pancreasului constituie un factor de risc important pentru pancreatita cronică, alături de fumat.

Întrucât steatoza pancreatică a început să fie studiată mai intens de puțină vreme, nu există un tratament specific. Din fericire, cercetările de până acum indică posibilitatea reversibilității acestei condiții. Grăsimea acumulată la nivelul pancreasului ar putea fi redusă prin scăderea în greutate, ceea ce contribuie și la îmbunătățirea sensibilității la insulină. De asemenea, câteva studii de laborator au arătat eficiența unor extracte vegetale prin inhibarea acumulării de grăsime: berberina obținută din dracilă, Berberis vulgaris, și acidul cinamic din scorțișoară.

Dat fiind faptul că steatoza pancreatică este corelată cu sindromul metabolic, terapia nutrițională și activitatea fizică sunt esențiale atât în prevenirea acesteia, cât și în gestionarea și chiar în reversarea bolii. Astfel, se recomandă adoptarea unei alimentații bazate pe consumul de alimente vegetale integrale și minim procesate, reducerea consumului de zahăr și băuturi răcoritoare și evitarea consumului de grăsimi saturate (carne roșie, unt, ulei de cocos, slănină, untură, lactate grase), prăjeli și alcool. Prin alimente vegetale integrale și minim procesate înțelegem legume proaspete, congelate și/ sau gătite prin sotare în apă ori la cuptor, fructe, produse din cereale integrale (pâine și paste integrale, mălai, fulgi de ovăz), pseudocereale (mei, hrișcă, quinoa), leguminoase (linte, năut, fasole, produse din soia: tofu, lapte de soia, edamame, tempeh) și oleaginoase (măsline, avocado, migdale, nuci, alune de pădure, semințe de do­vleac, de in, susan, chia, cânepă ș.a.).