Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Uleiul de ricin, un remediu puțin cunoscut

Uleiul de ricin, un remediu puțin cunoscut

Un articol de: Daniela Troia - 27 Mai, 2019

Prin conținutul bogat de substanțe fitochimice, uleiul de ricin are utilizări farmacologice și terapeutice inclusiv în prevenirea îmbolnăvirilor de cancer, fiind considerat un bun antimicrobian, insecticid, antioxidant, dar și antidiabetic, antiinflamator, osos regenerativ, analgezic și anticonvulsivant.

Ricinul, cu denumirea științifică Ricinus communis, este larg răspândit în întreaga regiune tropicală și subtropicală a lumii. Această specie este observată ocazional în grădini, în special soiuri cu frunze și fructe de culoare roșiatică (de exemplu, Ricinus communis „Carmencita Red”).

Este un arbust cu durată lungă de viață, crește adesea cu o înălțime de până la trei metri, dar ocazional atinge o înăl­țime de până la 10 metri. Semințele au fost găsite în mormintele egiptene datând din anul 4000 î.H.; uleiul a fost folosit în principal pentru a alimenta lămpile. Herodot și alți călători din Grecia au remarcat folosirea uleiului de ricin pentru iluminare, unguente corporale și îm­bu­nătățirea creșterii și texturii părului.

În România se cultivă în Câmpia Dunării, sudul Dobrogei și în vestul Banatului.

Ricinus communis formează standuri monospecifice, care pot înlocui speciile native de plante. Poate invada terenuri agricole și pășuni neglijate. Semințele sunt otrăvitoare, dacă sunt mestecate și ingerate. Frunzele sunt doar puțin toxice. Luată în întregime, planta are o toxicitate foarte puternică. O doză de pulbere de ricin purificată, de dimensiunea câtorva semințe de sare de masă, poate omorî un adult.

Simptomele fizice, în urma ingestiei orale cu această plantă, includ greața, diareea, tahicardia, hipotensiunea și convulsiile, care persistă timp de până la o săptămână. De aceea, planta trebuie utilizată cu grijă în scopuri terapeutice, numai la indicațiile și în dozajul impus de rețetă.

Ricinul este și o plantă ornamentală comună și poate fi cultivată acasă, fără nici o îngrijire specială. Cel mai cunoscut produs din ricin este uleiul, folosit și în fitoterapie. În vechime, uleiul de ricin era utilizat ca laxativ și purgativ, dar și pentru vindecarea maladiilor artritice.

Uleiul de semințe de ricin este azi utilizat în lumea întreagă, în industrie, dar și în medicină. Are, de asemenea, o valoare comercială pentru fabricarea săpunului, a margarinei, a lubri­fianților, a vopselelor, a cernelurilor, a materialelor plastice și a linoleumului.

Culturile de ricin sunt considerate materie primă utilă pentru producerea de biodiesel. Frunzele de ricin constituie hrana unor specii de viermi de mătase crescuţi în unele ţări asiatice şi care produc o mătase albă sau brun-roşiatică, cu firul fin, cu un luciu puternic şi o calitate superioară.

Ricinul este şi o valoroasă plantă meliferă, iar unele varietăţi de ricin au şi importanţă ornamentală.

Recomandări pentru utilizarea uleiului de ricin

Uleiul din seminţe de ricin se extrage în laboratoare specializate şi se foloseşte în uz intern doar în doza recomandată de medic (din cauza marii toxicităţi) sau preparate standardizate bine dozate, în caz de constipaţie și parazitoze intestinale.

Este solubil numai în apă, nu și în ulei. În uz extern se masează cu ulei pielea în caz de  acnee (fiind un bun agent antibacterian natural), în caz de alopecie (căderea părului), deoarece conţine acizi omega 3, importanţi pentru hrănirea rădăcinii firului de păr, dar și pentru bătături, crăpături, negi, alunițe, papiloame și ulcerații. În toate aceste afec­țiuni, se masează zona cu puțin ulei, de două-trei ori pe zi.

De asemenea, este util în îndepărtarea vergeturilor, în cazul femeilor gravide sau care au născut. Se masează burta și coapsele cu puțin ulei în fiecare zi. Cicatricele cheloide, adică cele rămase după o operaţie sau altă tăietură sau rană, se pot vindeca așezând pe respectivul loc o compresă înmuiată în ulei de ricin timp de câteva ore pe zi.

Uleiul de ricin are efecte bune și în cazul abceselor și al diverselor infecții ale pielii, cazuri în care se pulverizează direct pe locul afectat.

Decoctul de frunze și rădăcini este antitusiv și expectorant.

Preparatele destinate afecți­u­nilor dermatologice, realizate în Centrul Aroma Iași, conțin ulei de ricin (component principal) și sunt recomandate în afecțiuni precum ulcerații cutanate, răni, plăgi, bătături, cicatrice cheloide, keratoze senile, acnee, negi, alopecie, mătreață, seboree.

Alte preparate sunt indicate în tratamentul afecțiunilor reumatoide - artrita dureroasă și al afecțiunilor maligne ale pielii.