Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Urzica, esenţială în tratamentul depresiilor de primăvară
Primăvara se instalează încet, iar în unele cazuri astenia se manifestă şi prin alte dereglări ale sistemului nervos, cum ar fi: depresia psihică, anxietatea, insomniile cronice. Toate aceste manifestări vor fi tratate cu maximă atenţie de către membrii familiei, fără a le considera boli incurabile, ci doar stări vremelnice de disconfort psihic şi fizic. Astăzi vom vorbi despre cum putem combate depresiile care apar în această perioadă.
Depresia psihică a devenit o afecţiune tot mai frecventă, atât la bărbaţi cât şi la femei, indiferent de vârstă. Se manifestă printr-o deprimare şi tristeţe exagerată, cu scăderea tonusului general şi pierderea orientării pentru activităţile viitoare. De cele mai multe ori apare ca o reacţie la o situaţie dramatică trăită în familie sau în societate (decesul unei persoane apropiate, divorţul, detenţia, conflicte dure sau evenimente în care nu se întrevăd şanse de rezolvare). În unele cazuri, depresia poate avea şi cauze fiziologice, aşa cum ar fi anunţul unei boli cronice, considerată nevindecabilă, care ar impune chiar o izolare a celui în cauză de restul societăţii (SIDA, cancere, TBC, hepatite virale). În acest stres psiho-moral apare sentimentul inutilităţii pentru prezent şi viitor, iar pacientul îşi va ascunde gândurile, fie din teamă, fie din pudoare.
Tratamentul fitoterapeutic
Terapia pleacă de la ideea că depresia este perfect vindecabilă şi că persoanele respective vor putea reveni la starea normală fără riscul reapariţiei afecţiunii. În primul rând va trebui să fie vindecat organul afectat de vreo boală cronicizată (col uterin, colon, plămân, ficat), ştiind că există o strânsă interdependenţă între boală şi starea psiho-morală. Astfel, în cazul hepatitelor cronicizate se vor consuma ceaiuri hepatoprotectoare (cu anghinare, gălbenele, armurariu, cicoare, mentă, roiniţă, păpădie), respectând şi un repaus de 30 de minute după mese. În intervalul dintre mese se recomandă tincturi de sunătoare (câte 3-8 picături de 5 ori pe zi timp de 4 zile), în alternanţă cu tinctura de valeriană (următoarele 4 zile) şi tinctura de Gingko biloba (alte 4 zile). La consumul ceaiurilor medicinale este indicată o anumită ordonare:
- dimineaţa: infuzie dintr-un amestec de coada-şoricelului, măceşe, păpădie, anghinare şi rostopască;
- la amiază: infuzie din păducel, urzică albă, gălbenele, armurariu, sunătoare şi roiniţă;
- seara: infuzie cu flori de tei şi de soc, mentă, cicoare şi conuri de hamei, completată cu tinctură de ienupăr şi valeriană.
Regimul alimentar
În caz de depresie psihică, terapia se va axa pe cure de 1-2 săptămâni cu consum de legume şi fructe care au efecte tonice (morcov, ţelină, spanac, pătrunjel, caise, coacăze), apoi cele cu efecte sedative (varză, mere, cireşe) şi fructe cu efecte stimulatoare ale funcţiilor hepatice.
Este indicat ca două zile pe săptămână să se ţină un regim alimentar de cruţare. O preocupare permanentă va fi legată de îmbunătăţirea aportului de vitamine (C şi E), care menţin flexibilitatea vasculară şi o bună irigare a creierului, precum şi stimularea eliberării hormonilor antistres. Se preferă ca cele două vitamine să aibă provenienţă naturală şi nu sintetică: vitamina C din urzică, suc de sfeclă roşie şi marmeladă de măceşe, iar vitamina E din germeni de grâu şi ulei de soia.
Regimul de viaţă la persoanele aflate în depresie psihică impune măsuri de revigorare a vitalităţii: exerciţii de respiraţie (de două ori pe zi timp de 2-3 minute), plimbări în natură şi activităţi zilnice în aer curat (eventual la munte) şi cu preocupări bine precizate în gospodărie. Bolnavul va avea responsabilitatea unor lucrări pe măsură, pe care să le efectueze cu interes şi plăcere. Seara se vor face băi calde cu ace de conifere (de două ori pe săptămână), cu efecte reconfortante. Prin discuţii se va insufla ideea că există multe persoane cu necazuri şi suferinţe mult mai mari pe care însuşi pacientul ar putea să le ajute în mod direct. Pe această cale vor fi îndepărtate gândurile sumbre asupra persoanei proprii, care nu se va mai considera o fiinţă nenorocită de soartă.
Toate aceste măsuri vor asigura fortificarea sistemului nervos central şi restabilirea încrederii că în scurt timp se va putea relua o viaţă normală în familie şi în societate.