Urzica moartă, remediu din farmacia primăverii

Urzica moartă are un conținut bogat de macronutrienți, carbo­hidrați și proteine complete, minerale și oligoelemente, potasiu, fosfor, calciu, magneziu, zinc, cupru, sulf. Mucilagiile și saponinele au efect emolient, iar taninurile au efect astringent. Cele mai tinere frunze, care cresc primăvara, dar care pot fi, de asemenea, găsite toamna sau la sfârșitul iernii, sunt excelente în salate.

Deși această specie seamănă ca aspect cu urzica vie, o putem deosebi în primul rând prin faptul că frunzele nu prezintă acei perișori urticanți. Există mai multe specii de urzică moartă: cu flori galbene, violet, albe sau pătate. Din această familie botanică fac parte și menta, salvia, cimbrul, lavanda, iedera, plante aromate cu un conținut ridicat de uleiuri esențiale, la fel ca urzica moartă.

În cazul urzicii cu flori albe, în fitoterapie se folosesc doar florile și partea aeriană. Florile se culeg prin ciupire, iar tulpina prin tăiere sub ultimele frunze. Se pot recolta din luna martie până în septembrie. Acțiunea plantei este una emolientă și expectorantă, vasoconstrictoare și astringentă. Poate fi utilizată în hipertrofia prostatei, tulburări de menopauză, catar intestinal, diaree, epistaxis. Administrarea internă se face sub formă de pulbere, infuzie sau tinctură, iar extern, sub formă de comprese, băi locale și de șezut.

Urzica moartă cu flori violet se recoltează în aceeași perioadă ca urzica albă şi o putem recolta în întregime, cu rădăcină cu tot. Are acțiune decongestionantă, antibacteriană, antiseptică, expectorantă, detoxifiantă, hemostatică, dezinfectantă, antiinflamatoare, diuretică, iritantă, protectoare a mucoaselor, cicatrizantă și astringentă. Se utilizează în caz de astm, bronșită, infecții ale tractului urinar, dermatită, tuse, pișcături de insecte, pneumonie, insuficiență pulmonară, gastrită, colon iritabil, arsuri, răni. Lăstarii proaspeți sunt utilizați în salate, supe, piureuri și garnituri de legume. În plus, lăstarii înfloriți sunt un ingredient gustos în amestecurile de ceai. Din florile violete, dulci, se poate prepara un sirop delicios și curativ. Florile sunt frumoase și ca decor în salată și deserturi. După înflorire, puteți recolta rădăcina crudă pentru a o consuma în salată sau fiartă, ca pe legume. Pentru sirop se pot amesteca florile și de la urzica moartă albă sau galbenă, astfel: trei mâini pline de flori de urzică moartă, 1 l de apă, zahăr gelifiant, zeama de la o lămâie. Apa se încălzește la 40 de grade C și se toarnă peste flori. Se lasă 24 de ore, apoi se strecoară. Se adaugă zeama de lămâie și zahărul și se fierbe un minut, apoi se pune fierbinte în borcane sterile.

În scop medicinal sunt folosite doar florile, benefice în afecțiuni ale aparatului urinar. Ceaiul poate fi consumat în tulburări ginecologice, dar ameliorează și disconfortul gastrointestinal, balonarea, tusea. De asemenea, susţine inima și buna circulație a sân­gelui. În cazuri de tuse sau a cavităților nazale și bronhiilor congestionate, inhalațiile cu aceas­tă infuzie din urzică au un efect de curățare. Extern, infuzia din plantă ajută la tratarea infla­mației patului unghiilor, la tratarea arsurilor și a inflamației ușoare a gurii. Ceaiul se prepară din două lingurițe de flori, la 250 ml de apă fierbinte, și se lasă timp de 5-10 minute pentru infuzare. Florile au și un efect degresant asupra pielii și părului.

Urzica galbenă crește în păduri, în locuri umede și umbroase. Înflorește în lunile aprilie și mai, iar în zonele muntoase chiar mai târziu. În scop terapeutic, se recoltează frunzele și florile. Infuzia se utilizează în insomnii și retenție urinară. Florile sunt indicate în tulburări digestive și erupții cutanate. Pentru ulcere și varice, puteți folosi urzica galbenă sub formă de comprese locale. În nefrite, băile de șezut sunt deosebit de benefice. Infuzia se prepară dintr-o linguriță la un sfert de litru de apă fiartă, apoi se lasă la infuzat 10 minute. Pentru comprese, se adaugă trei lingurițe la un sfert de litru de apă fiartă, cu un timp de infuzare de 15-20 de minute. La prepararea infuziei de urzică se pot adăuga sânziene și splinuță, în părți egale. Se adaugă o lin­guriță din acest amestec la un sfert de litru de apă fiartă și se lasă la infuzat 10 minute.