În mare necunoscută până acum trei decenii mediului teologic, opera Sfântului Efrem Sirul a fost alcătuită în limba siriacă, un dialect al aramaicii. Între lucrările care au ajuns până la noi, traduse în
Acum, încă și astăzi, cu fața rușinată și în pământ plecată, îndrăznesc să grăiesc către Stăpânul îngerilor și Ziditorul tuturor; iar eu sunt pământ și cenușă; ocară oamenilor și defăimare no
Suflet necăjit se apropie la Tine, Sfinte Stăpâne, și cu lacrimi vorbește Ție pentru vrăjmașul cel pierzător, și cu smerenie cade, rugându-se Ție pentru împotrivnicul ce îl necăjește pe el. Deci, de
Iată, iarăși cad la ușa Stăpânului meu cu cucernicie, închipuindu-mă și strigând cu frică. De folos îi este robului a nu fugi de mâinile stăpânului său după ce-a greșit lui ci mai vârtos a stărui
Dorul de-a grăi către Tine, Doamne, mă silește să-Ți vorbesc, dar nevrednicia și păcătoșenia mea îmi poruncesc să tac. Durerile și necazurile vieții mă îndeamnă să cuvântez, dar fărădelegile
Vai mie, în ce fel de deznădăjduire stau, în ce fel de rușine zac ! Nu este omul cel dinlăuntru, precum este cel văzut. Căci măcar că vorbesc despre sfințenie, cugetarea urâtelor patimi este în mine ziua
Primește rugăciunea gurii mele celei întinate și necurate, Stăpâne al tuturor, Iubitorule de oameni, Iisuse Hristoase; și să nu te îngrețoșezi de mine ca de unul ce sunt nevrednic și nepriceput. Nici
Ca înaintea înfricoșatului Tău Divan, Doamne, stând eu, osânditul, și mustrarea lucrurilor mele și hotărârea Ta cea dreaptă dată mie văzând, care mă leapădă pe mine, ticălosul, de la Sfântă fața Ta,
Rugăciunea „Doamne şi Stăpânul vieţii mele” a Sfântului Efrem Sirul este, prin profunzimea ei duhovnicească, o capodoperă a literaturii patristice din primele veacuri şi a devenit normativă cultului nostru
Sfântul Efrem Sirul (†373) era din Mesopotamia, născut la Nisibe. De neam era sirian, iar părinţii săi erau creştini. A învăţat carte la şcoala din Nisibe, însă, atunci când perşii au ocupat cetatea,
Imnurile Sfântului Efrem Sirul constituie o poezie complexă și densă în simboluri, care ni-L înfăţişează pe Hristos, Domnul simbolurilor, ca Pomul vieţii, situat în centrul Bisericii, văzută ca Paradis no
Ne aflăm încă în plină perioadă pascală, a bucuriei Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Cu toate acestea, aș afirma că bucuria acestor zile este umbrită de neputința multor semeni de-ai noștri de a
Centrul vieţii creştine presupune descoperirea mistică a identităţii noastre în Moartea şi Învierea Mântuitorului Hristos. Este o coborâre cu Hristos în moarte şi totodată o ridicare împreună cu El la
Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. (o metanie) Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și
Astăzi debutează o vreme cu totul specială a calendarului ortodox; este vorba, după cum se știe, despre cea mai lungă și mai aspră perioadă de post din cursul anului bisericesc, Postul Mare. Postirea este
Sărbătoarea Sfinţilor sirieni Efrem şi Isaac aduce în lumină frumuseţea unei teologii cu totul aparte. Viaţa şi învăţăturile lor ne descoperă celor de azi curajul unei mărturisiri autentice pline de
Sfântul Efrem Sirul (†373) era din Mesopotamia, născut la Nisibe. De neam era sirian, iar părinţii săi erau creştini. A învăţat carte la şcoala din Nisibe, însă atunci când perşii au ocupat cetatea,
Una dintre cele mai emblematice figuri ale teologiei siriene din perioada primelor patru veacuri creştine a fost cu siguranţă Sfântul Efrem Sirul. În opera sa găsim o veritabilă sinteză a creştinismului
Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul este una dintre cele mai adânci rugăciuni de pocăinţă ale Bisericii Ortodoxe, motiv pentru care a devenit o particularitate liturgică specifică Postului Mare, fiind
