Adorarea Preasfintei Treimi

Sfântul Atanasie cel Mare, Epistola Întâia către Serapion, Episcopul de Thmuis, Împotriva celor care hulesc și spun că Duhul Sfânt este creatură, XXXIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1988), vol. 16, pp. 65-66

„Însuși Domnul Iisus Hristos a învățat prin Sine pe samariteanca, și prin ea, pe noi, desăvârșirea Sfintei Treimi, ca fiind o dumnezeire neîmpărțită și una. Însuși Adevărul mărturisește, când zice samaritencei: Crede Mie, că vine ceasul, și acum este, când adevărații închinători se vor închina lui în Duh și Adevăr. Căci Tatăl îi vrea astfel pe cei ce se închină Lui. Duh este Dumnezeu și cei ce se închină Lui se cade să se închine în Duh și adevăr (Ioan 4, 21-22). Deci s-a arătat din aceasta că Adevărul este Fiul însuși, cum Însuși zice: Eu sunt Adevărul. Pentru El s-a rugat și prorocul David: Trimite lumina Ta și Adevărul Tău (Psalmi 42, 3). Deci adevărații închinători se închină Tatălui, dar în Duh și Adevăr, mărturisind pe Fiul și în El pe Duhul. Căci Duhul e nedespărțit de Fiu, cum nedespărțit e Fiul de Tatăl. Însuși Adevărul mărturisește aceasta, zicând: Voi trimite vouă pe Mângâietorul, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, pe Care lumea nu-L poate primi (Ioan 15, 26; 14, 17), adică nu-L pot primi cei ce-L tăgăduiesc că El este din Tatăl în Fiul.”

Sfântul Atanasie cel Mare, Epistolă către Episcopul Adelfie, Împo­triva arienilor, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1988), vol. 16, pp. 180-181

„Nu ne închinăm creaturii. Nici­decum! Această rătăcire este a păgânilor și a arienilor. Ci ne închinăm Domnului zidirii răstignit, Cuvântului lui Dumnezeu. Căci deși și trupul în sine este o parte a creaturilor, dar s-a făcut trup al lui Dumnezeu. De aceea nu ne închinăm nici trupului în sine, despărțindu-l de Cuvântul, nici Cuvântului despărțit de trup. Ci știind, precum am spus înainte, că Cuvântul trup S-a făcut, Îl recunoaștem pe Acesta ca Dumnezeu și după ce S-a făcut trup. Căci cine e așa de nebun ca să spună Domnului: Desparte-Te de trup ca să ne închinăm Ție? Sau cine e așa de necredincios ca să-I spună, cu iudeii lipsiți de minte, din pricina trupului: Pentru ce Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu? (Luca 10, 33). Dar n-a făcut așa leprosul, ci se închina lui Dumnezeu care era în trup și recunoștea că e Dumnezeu, zicând: Doamne, de voiești, poți să mă curățești (Matei 8, 2). Și nu socotea, din pricina trupului, pe Dumnezeu, creatură; nici nu disprețuia, dat fiind că Cuvântul e Creatorul a toată zidirea, trupul în care era îmbrăcat. Ci se închina Creatorului tuturor ca într-un templu creat și de aceea a fost curățit.” 

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)