Aproapele și mântuirea noastră

Herma, Păstorul, Pilda X, 114 (4), în Părinți și Scriitori Bise­ricești (1979), vol. 1, pp. 315-316

„Arată-i fiecărui om mărețiile Domnului și vei avea har în această slujire. Așadar, cel ce va umbla în aceste porunci (ale Domnului - n.n.) va trăi și va fi fericit în viața sa. Cine nu se va îngriji de ele nu va trăi și va fi nefericit în viața sa. Spune tuturor celor ce pot face binele să nu înceteze de a-l face; le este de folos a săvârși fapte bune. Spun, însă, că orice om trebuie scos din nevoi, că cel care duce lipsă și îndură greutăți în viața cea de toate zilele este în mare chin și strâmtorare. Așadar, cel care scoate din nevoi sufletul unuia ca acesta dobândește mare bucurie; cel care este chinuit de necazuri de acest fel suferă aceleași chinuri ca și cel pus în lanțuri. Mulți, din pricina unor chinuri ca acestea, se omoară, pentru că nu le pot suferi. Așadar, cel care știe de chinul unui om ca acesta și nu-l ajută săvârșește mare păcat și ­este vinovat de sângele acestuia. Faceți, dar, fapte bune voi, care ați primit porunca aceasta de la Domnul.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXXVII, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 882-883

„Vezi că dragostea este prin ea însăși cu strălucire lăudată și încununată? (...) De pildă, un om să postească, să trăiască în castitate, să sufere mucenicia, să-i fie ars trupul; iar un altul pentru ajutorarea aproapelui să amâne mucenicia, dar nu numai să o amâne, ci chiar să fugă de mucenicie. Care din aceștia doi va fi mai slăvit după plecarea de aici? Ca să răspund la această întrebare, n-am nevoie de multe cuvinte, nici de îndelungată demonstrație. Fericitul Pavel hotărăște și spune: A mă desface și a fi împreună cu Hristos este mai bine; dar a ră­mâne în trup este mai de trebuință pentru voi (Filipeni 1, 23-24). Vezi, dar, că Pavel a pus ajutorarea aproapelui mai presus de plecarea la Hristos? Că a face voia lui Hristos înseamnă mai cu seamă a fi împreună cu Hristos; iar voia lui Hristos nu este alta decât a te îngriji de folosul aproapelui. Vrei să-ți dau și al patrulea caz? Hristos îl întreabă pe Petru: Petre, Mă iubești tu, oare?; apoi îi spune: Paște oile Mele (Ioan 21, 15). De trei ori i-a pus această întrebare și de trei ori i-a spus că aceasta este dovada dragostei (Ioan 21, 16-17). Hristos n-a spus aceste cuvinte numai preoților, ci fiecă­ruia dintre noi, cărora ni s-a dat în grijă chiar o mică turmă. Să nu disprețuiești turma pentru că e mică. Că Tatăl Meu, spune Hristos, a binevoit întru ei (Luca 12, 32). Fiecare dintre noi are o oaie; să o ducă fiecare la pășunile ce-i priesc. (...) Dacă în treburile cele lumești ne străduim să punem îndatoririle noastre obștești înaintea grijii ce o avem de casă, (...) cu mult mai mult trebuie să facem aceasta când e vorba de cele duhovnicești, să punem mai presus de toate celelalte îndatoririle ce le avem către Dumnezeu, Împăratul tuturor, ca să nu ajungem acolo unde-i scrâșnetul dinților.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)