Au lăsat totul și au urmat lui Hristos

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica

Data: 18 Iulie 2026

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 646

„Schimonahia Valentina Neacșu, această smerită nevoitoare a lui Hristos era de loc din județul Vaslui. În tinerețe a fost căsătorită și a avut doi copii. Apoi, murindu-i soțul în război, în anul 1920 și-a luat fiica și s-au dus amândouă în Mănăstirea Giurgeni Roman. Acolo au făcut ascultare zece ani. Alți cincisprezece ani au făcut ascultare în Mănăstirea Almaș - Neamț. Iar în anul 1945, iubind foarte mult liniștea, s-au retras împreună în Munții Sihlei.

Aici, găsind un bordei pustnicesc, cu binecuvântarea starețului Cleopa din Mănăstirea Sihăstria, au rămas într-însul. Și s-au nevoit mama și cu fiica pentru dragostea lui Hristos douăzeci de ani, la liniște, smerindu-se una înaintea celeilalte și rugându-se ziua și noaptea pentru ele și pentru oameni.

Maica Valentina era curată la suflet, blândă la cuvânt, luminată la chip și plină de dumnezeiască dragoste. Toată săptămâna o petrecea în pustie, iar în zile de sărbători își lua fiica și coborau amândouă la Schitul Sihla sau în Mănăstirea Sihăstria. După ce primeau Preacuratele Taine, se întăreau cu puțină hrană și urcau iarăși la munte.

Așa s-a nevoit schimonahia Valentina până la sfârșitul anului 1964. Apoi, luând crucea în mână, a zis către fiică:

- Mă duc la Tata! Mă duc la Tata!

Și și-a dat duhul în mâinile Domnului. Părinții de la Sihăstria au coborât-o de pe munte pe crengi de brad și au îngropat-o în mănăstire. Asemenea și fiica ei, schimonahia Emiliana, a răposat în primăvara anului 1979, a doua zi după Duminica Floriilor, și a fost înmormântată în pădure, alături de bordei.”

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 268

„Nu este cu putință să ajungă cineva la liniștea mântuirii - zicea bunul păstor (Mitropolitul Teodosie al Țării Românești) -, de nu va trece întâi prin ușa răbdării. Nu este cu putință să se suie la cereasca cetate a fericirii, de nu va intra prin calea smereniei.”