Sfântul Ioan Casian, Așezămintele mănăstirești, Cartea a IV-a, Cap. 9, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 145-146 „(...) Necontenit sunt învățați tinerii (monahi din
Bucurați-vă pururea!
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilie La Psalmul XXXII, I, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 17, p. 246
„Cuvântul bucurie, obișnuit în Scriptură, arată starea veselă și bucuroasă a sufletului, care se vede în cei vrednici de bucurie. Bucurați-vă, drepților, în Domnul, nu când vă merg bine treburile gospodăriilor voastre, nici când sunteți sănătoși cu trupul, nici când ogoarele voastre sunt pline cu tot felul de roade, ci bucurați-vă pentru că aveți pe Domnul, o frumusețe ca aceasta, o bunătate ca aceasta, o înțelepciune ca aceasta.”
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilie la Psalmul XXXII, I, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 17, p. 246
„Pentru cel drept, însă, bucuria cea dumnezeiască și cerească este continuă, pentru că în cel drept locuiește o dată pentru totdeauna Duhul cel Sfânt.”
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a IV-a despre mulțumire, II, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 17, p. 378
„Pe scurt, sufletul care-i legat cu dorul de cele de sus nu schimbă bucuria și veselia lui cu nestatornicia de multe feluri a pasiunilor trupești; dimpotrivă, pe cele ce sunt pentru alții supărătoare, el le face adaos de bucurie. Așa era apostolul; se bucura în neputințe, în strâmtorări, în prigoniri, în nevoi și-și prefăcea în laude lipsurile sale (II Corinteni 12, 9-10); se bucura în foamete, în sete, în frig, în goliciune, în prigoniri, în strâmtorări; din a căror pricină alții erau nemulțumiți și-și pierdeau nădejdea în viață, de acelea el se bucura (II Corinteni 11, 27).”
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilie la Psalmul XXIX, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 17, p. 244
„Întors-ai plângerea mea spre bucurie mie (Psalmi 29, 11). Nu oricărui suflet îi vine de la Dumnezeu bucurie, ci numai celui ce și-a plâns păcatele sale cu vaiete puternice și jale continuă; dacă s-ar fi jeluit ca și cum ar fi fost de față la moartea lui. Ei bine, numai plânsetul acestuia se preface întru bucurie.”
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a IV-a despre mulțumire, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 17, p. 385
„Dacă vei îndepărta cele ce tulbură trupul, dacă vei aduna cele ce veselesc sufletul, dacă nu vei pune la inimă nimic din cele din lumea aceasta și dacă vei avea mintea ațintită la nădejdea bunătăților celor veșnice; numai gândul la aceste bunătăți este îndestulător să umple sufletul.”
Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mici, Întrebarea 193, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 18, p. 399
„Care este bucuria în Domnul, și de ce anume, dacă facem, se cuvine să ne bucurăm?
Răspuns: A se bucura pentru cele ce se fac după porunca Domnului spre slava lui Dumnezeu, aceea este bucuria în Domnul. Deci când observăm poruncile Domnului, sau când îndurăm ceva pentru numele Domnului, atunci se cuvine să ne bucurăm, și să ne bucurăm și unii cu alții.”