Cartea nașterii lui Iisus

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia III, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 39

Genealogia lui Iisus nu ne instruieşte numai pe noi, ci spulberă şi îngâmfarea iudeilor. Iudeii nu se îngrijeau de virtutea sufletului, dar spuneau la tot pasul că sunt strănepoţii lui Avraam, socotind că virtutea strămoşilor le scuză păcatele; de aceea evanghelistul le arată, chiar de la primele cuvinte ale Evangheliei, că nu trebuie să se laude cu strămoşii, ci cu faptele lor. În afară de această învăţătură, evanghelistul ne mai spune şi altceva; anume ne arată că toţi oamenii sunt păcătoşi, chiar şi strămoşii Domnului. Patriarhul Iuda, cel de la care iudeii îşi trag numele, nu pare că a făcut puţine păcate; Tamara a stat înaintea lui şi l-a acuzat de desfrânare; David a născut pe Solomon cu o femeie desfrânată. Deci dacă de oameni mari n-a fost în deplinită legea, cu atât mai puţin de oameni mici; iar dacă n-a fost îndeplinită, înseamnă că toţi oamenii au păcătuit şi, deci, a fost de neapărată trebuinţă venirea lui Hristos. 

De aceea evanghelistul a amintit şi de cei doisprezece patriarhi, ca şi prin asta să spulbere iarăşi îngâmfarea iudeilor, care se lăudau cu nobleţea strămoşilor lor. Mulţi dintre patriarhi au fost născuţi din slujnice; totuşi nu s-a făcut deosebire între fii din pricina deosebirii de mame. Toţi au fost fără deosebire patriarhi şi conducători de seminţii. Această prerogativă o are şi Biserica; ea este creatoarea nobleţei noastre; modelul şi l-a luat de sus. De aceea de ai fi sclav sau liber, aceasta nici nu te avantajează, nici nu te micşorează; Biserica îţi cere un singur lucru: ce gând ai şi cum ţi-i sufletul.