Sfântul Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, Ep. 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 81, pp. 27-29 „Fiindcă nimic nu e atât de mult în chipul dumnezeiesc ca dumnezeiasca iubire,
24 Apr, 2024
Căsătoria în vechime
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XLVIII, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, p. 157
„Gândește-te câtă grijă aveau cei vechi! Când își însurau copiii nu umblau după bani, după multă bogăție, după robi, după atâtea hectare de pământ; nu căutau frumusețea din afară, frumusețea chipului fetelor, ci frumusețea sufletului și purtări frumoase.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XLVIII,VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, p. 164
„Ați văzut cum căutau cei vechi să ia femei copiilor lor? Căutau noblețe sufletească înainte de bani. Nicăieri nu era vorba de acte dotale, de învoieli și de toate acele lucruri de batjocură care se fac azi. Nicăieri ne era vorba de condițiile acelea care se înscriu în acte de căsătorie, anume ce se va întâmpla dacă soțul moare fără să lase copii, dacă se întâmplă cutare și cutare lucru. Nu, la cei vechi nu era vorba de așa ceva, ci actul dotal cel mai mare și cel mai sigur era purtarea fetei. Nu erau cântece și dansuri.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia LVI, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, p. 224
„Uită-te cât de mare era filosofia acelor oameni! A fost vorba, oare, de cete de robi? Nu! A fost, oare, vorba de acte, de învoieli, de condițiile acelea de râs, care se pun la facerea nunților: dacă se întâmplă asta, dacă se întâmplă aceea? Nu! Azi, chiar înainte de căsătorie, oamenii, care nu știu nici dacă va ține căsnicia până seara, rânduiesc în acte cele ce se vor întâmpla cu mult mai târziu; dacă n-au să aibă copii, dacă au să aibă copii și altele la fel cu acestea.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXXVII, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 882
„Bărbatul să nu caute altceva decât să facă și să spună ceea ce poate face mai credincioasă toată casa lui. Femeia iarăși să fie gospodină; dar înainte de această grijă să aibă o altă grijă mai de neapărată trebuință, anume ca întreaga ei casă să săvârșească cele cerești.”
(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)
