Ce este sufletul?

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia I, 10, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 92

„Sufletul: neavând lumina divină, el, care a fost creat după chipul lui Dumnezeu, (piere). Pentru că așa a binevoit și rânduit Dumnezeu, ca sufletul să aibă viață veș­nică, nu prin firea sa, ci de la Dumnezeire, de la Duhul Său. Din lumina (Duhului) îi vin lui mâncarea și băutura cea duhovnicească și îmbrăcămintea cea cerească care-i aduc sufletului viața cea adevărată.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhov­nicești, omilia a IV-a, 9, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 102

„Și cuprinzând sufletul toate mădularele trupului, se amestecă cu ele și săvârșește prin ele toate faptele vieții.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XLIX, 4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 280

„Nici înțelepții, cu (toată) înțe­lep­ciunea lor, nici cei cuminți, cu toată cumințenia lor, n-au putut să înțeleagă subtilitatea sufletului, nici să spună ce este el; aceasta au putut s-o știe numai aceia care au fost îmbrăcați cu Duhul Sfânt, cei cărora li s-a dat cunoașterea exactă a sufletului. Cum? Reflectează, judecă, înțelege și (mai mult decât atât) ascultă: Unul, (Duhul), este Dumnezeu, altul, (sufletul), nu este Dumnezeu; unul este Domn, altul este slugă; unul este Creator, altul este creatură; unul este meșterul, altul este lucrul (mâinilor Lui). Nu este nimic comun între natura unuia și (natura) celuilalt. Dar, în iubirea Sa cea nemărginită și de negrăit și în îndurarea Sa, a binevoit să locuiască în această creatură rațională, de preț, și cu totul aparte.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre libertatea minții, 12, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 341

„(Era atât de răvășită firea omenească), încât sufletul - unit cu răutatea patimilor și făcând cu ea un tot - chiar dacă ar fi voit, nu putea să săvârșească ceea ce i se părea firesc. Pentru că zice (Apostolul) Pavel: Ceea ce nu voiesc, aceea fac (Romani 8, 19). Cu cât mai mult, deci, împreunându-se puterea lui Dumnezeu cu un suflet sfințit, nu va deveni una voința acestuia cu a Lui? Sufletul (omului) înclinat către adevăr este ca și sufletul lui Hristos: acesta, de bună voie, se lasă condus de puterea Duhului celui bun și voinței lui nu mai dă curs. Pentru că, zice (Apostolul): Cine ne va despărți
pe noi de dragostea lui Hristos? (Romani 8, 35), adică (cine va despărți) sufletul de Duhul cu care este unit?”

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre libertatea minții, 32, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 350

„Că sufletul este mai de preț (decât lumea toată) rezultă și din faptul că Duhul Său nu s-a unit, nici n-a venit în comuniune cu vreuna dintre (făpturile) care există: nici cu soarele, nici cu stelele, nici cu marea, nici cu pământul (într-un cuvânt) cu nici una dintre creaturile văzute, ci numai cu omul, pe care l-a și iubit.”

(Pr. Narcis Stupcanu)