Ce este viața și cum o trăim

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte şapte omilii, Cuvânt despre libertatea minții, 32, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 350

„Dacă ar fi să comparăm mii de ani din această viață cu veşnicia lumii celei nestricăcioase, aceştia sunt ca un bob de nisip luat din întregul nisip al mării. Deci, să ne gândim la acest lucru: să presupunem că tu eşti singurul împărat pe acest pământ şi că numai tu dispui de comorile lui. Să presupunem că această împărăție a luat ființă odată cu apariția primelor lucruri şi că ea se va sfârşi odată cu schimbarea şi dispariția lucrurilor din această lume. Prin urmare, dându-ți-se posibilitatea să alegi (între cele două împărății) o preferi, oare, pe aceasta în locul celei adevărate, care nu are în ea nimic trecător, nici supus stricăciunii? Dacă faci o astfel de alegere, eu îți spun că nu judeci corect. Pentru că zice Mântuitorul: Ce-i va folosi omului dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? (Matei 16, 26). Deci, în locul sufletului nu se poate da nimic în schimb, pentru că sufletul este mai de preț decât lumea toată şi decât orice împărăție lumească, dar nu şi decât Împărăția cerurilor.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic sau despre învățământul religios, cap. 35, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 334

„Întocmai ca şi cei ce s-au rătăcit prin întortocherile unui labirint şi care nu mai ştiu ieşi din numeroasele cotituri ale edificiului dacă nu se țin cu mâinile de spatele unuia care cunoaşte locurile şi dacă nu păşesc pe urmele aceluia până se văd afară, altfel dacă nu-l urmează, nu vor putea nicicum ieşi, tot aşa să ne închipuim şi viața aceasta un labirint, prin care omul nu se poate descurca şi din care nu putem ieşi decât dacă urmăm de aproape drumul pe care a ieşit Cel ce ne-a scăpat din această închisoare.”

Metodiu de Olimp, Banchetul sau despre castitate, Discursul VIII: Thecla, I, Părinți și Scriitori Bisericești (1984), vol. 10, pp. 87-88

„Înțelepții au spus, pe bună dreptate, că viața noastră este o piesă de teatru; noi intrăm în viață pentru a ne susține rolul în drama Adevărului, pentru a pleda pentru sfințenie, iar adversarii noştri sunt diavolul şi demonii. Se cuvine, deci, să ținem capul sus şi să ne avântăm către cer, să evităm mai mult decât au evitat navigatorii sirenele, despre care vorbeşte Homer, încântarea lor.” 

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)