Plăcerea păcatului și bucuria virtuții

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, Cuvântul IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, pp. 364-365

„Nimic din cele năzuite în viață din plăcere nu le aduce săturare celor ce le năzuiesc, ci precum zice undeva Înțelepciunea: Butoi spart este ocuparea cu plăcerea. Cei ce-l umplu mereu cu sârguință se ostenesc fără sfârșit și fără folos cu aceasta, vărsând mereu ceva în adâncul poftei, dar orice ar arunca în ea pentru plăcere nu le duce pofta la săturare. Cine a cunoscut hotarul iubirii de arginți prin dobândirea de către iubitorii de arginți a ceea ce năzuiesc? Cine a ajuns la sfârșitul poftei nebune de slavă prin dobândirea slavei năzuite? Iar cel ce și-a împlinit plăcerea în teatre și spectacole, sau în lăcomia furioasă și nebună a pântecului și a celor de după aceea, ce a aflat întâmplându-i-se prin plăcerea aceasta? Nu zboară tot felul de plăceri împlinite prin trup, îndată ce au fost gustate, și nu rămân foarte scurt timp cu cei ce s-au atins de ele?
Deci aceasta e învățătura înaltă pe care o învățăm de la Domnul: că singură sârguința în virtute, sădită în noi, este ceva statornic și întemeiat (subzistent). Căci cel ce a dobândit ceva din cele înalte, fie neprihănirea, fie evlavia către Dumnezeu, fie altceva din învățăturile înalte și evanghelice, nu are pentru vreuna din ele dobândite vreo bucurie trecătoare și nestatornică, ci una întemeiată și statornică ce se întinde pe tot parcursul vieții. Pentru ce? Pentru că acestea se pot lucra mereu și nu este nici o clipă în tot răstimpul vieții în care să fie cineva sătul de lucrarea binelui. Căci neprihănirea și curăția și statornicia în orice bine, și nepărtășia la rău, se lucrează mereu câtă vreme privește cineva spre virtute și are bucuria întinzându-se împreună cu lucrarea. Dar cei revăr­sați în poftele fără rost, chiar dacă sufletul lor privește mereu spre desfrânare, nu se pot îndulci mereu de ele.”

Sfântul Simeon Noul Teolog, Imne, Epistole și Capitole, Ed. Deisis (2001), pp. 320-321

„(...) Ca să nu ni se întâmple și să nu pățim un asemenea rău, trebuie să luăm din Sfânta Scriptură ajutor și armă potrivnică pentru fiecare vrăjmaș care vine asupra noastră, precum ne spune dumnezeiescul David: Drept aceea spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât (Psalmi 118, 128); și împotriva poftei gândurilor de rușine să punem amintirea morții, a Înfricoșătoarei Judecăți și a chinurilor de nesuportat ale iadului; împotriva trândăviei să punem râvna și purtarea de grijă; împotriva lăcomiei pântecului postul; împotriva iubirii de plăcere înfrânarea, împotriva băuturii multe băutura puțină; împotriva aprinderii trupului să punem amintirea focului veșnic și atenția continuă și din tot sufletul la Dumnezeu unită cu privegherea și setea. Căci dacă vom face în acest fel cu fiecare patimă care ne războ­iește ca să nu le spun pe toate și să lungesc cuvântul - și vom dobândi virtutea opusă acelei patimi, cu siguranță vom fi păziți nevătă­mați și nerăniți de vrăjmașul, pentru că suntem păziți de aceste virtuți ca de niște soldați puternici. Căci, dacă iertarea obișnuinței rele și abținerea de la faptele nelalocul lor s-ar putea realiza fără sudori și osteneli, atunci numai abținerea ar fi de-ajuns celor ce se pocăiesc pentru mântuirea lor.

Pe lângă cele pe care ți le-am scris până acum, îți scriu, iată, spre aducere-aminte și cele ce trebuie să le faci și să le păzești pe lângă acestea, și care sunt următoarele: Când se săvârșește Dumnezeiasca Liturghie și preotul sau diaconul spune: Cei chemați ieșiți!, trebuie să ieși afară din biserică și să stai în pridvor și să nu vor­bești cu nimeni în vremea aceea, ci să-ți aduci aminte de păcatele tale și să plângi. Apoi după ce se încheie Dumnezeiasca Liturghie, iarăși să intri în biserică, și când vine seara, după Pavecerniță, să mergi în același loc și să spui Sfinte Dumnezeule și Psalmul 50: Milu­ieș­te-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta! și Doamne miluieș­te! de cincizeci de ori, și Doamne, iar­tă-mă pe mine păcătosul! tot de cincizeci de ori, după care să spui Psalmul 6: Doamne, nu cu mânia Ta să mă mistui pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerți! și Doamne, câte am păcătuit cu lucrul, cu cuvântul și cu gândul, iartă-mă! pe care să o spui de cincizeci de ori și să faci douăzeci și cinci de metanii; miercurea și vinerea să te abții de la carne, brânză, ouă, pește, vin și lapte, după canonul Sfinților Apostoli. În postul Sfinților Apostoli, al Maicii Domnului și Nașterii Domnului să nu mănânci carne, nici brânză, nici ouă, dar din celelalte să mănânci cu măsură și înfrânare, iar rugăciunile tale, adică psalmii pe care i-am spus și metaniile să le faci duble. Iar în Postul Mare să nu guști lapte și vin toată săptămâna, afară de sâmbăta și duminica, ci să-ți chinui trupul pe cât e cu putință, precum e potrivit unor creștini care vor să se mântuiască, iar rugăciunea ta să o dublezi și în aceste patruzeci de zile, ca și în celelalte posturi.”

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)