Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Patristica „Coborând în apă, foc s-a aprins în Iordan“

„Coborând în apă, foc s-a aprins în Iordan“

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica
Un articol de: Pr. Adrian Agachi - 25 Iulie 2011

"Fiecare om va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare" (Mc. 9:49), acesta este versetul enigmatic asupra căruia ne-am îndreptat atenţia în cursul ultimului articol. Unele evanghelii apocrife şi chiar texte patristice afirmă direct că la Botezul Domnului a existat o manifestare luminoasă, asemenea unor flăcări care au apărut deasupra apei Iordanului, reluând practic această idee a Botezului prin foc.

Putem considera însă aceste mărturii ca având o valoare reală, în condiţiile în care cei patru Evanghelişti nu fac nici o menţiune în acest sens?

Notă asupra izvoarelor apocrife

Înainte de a începe propriu-zis analiza asupra fragmentelor prezente în evangheliile apocrife, precum şi în alte izvoare recunoscute sau nu drept autentice, simţim nevoia de a face câteva precizări cu privire la valoarea intrinsecă a acestora pentru gândirea teologică. În mare parte, izvoarele apocrife sunt considerate drept conţinând informaţii contrare adevăratei credinţe creştine. Multe dintre ele au fost scrise de persoane care aparţineau unor curente contrare Bisericii (de ex: gnosticismul). Cu toate acestea, puţine persoane cunosc faptul că unele dintre acestea nu au provenienţă eretică şi conţin informaţii utile şi în acord cu învăţătura propovăduită de Biserică. Printre acestea se numără Protoevanghelia lui Iacob sau Evanghelia lui Nicodim. Protoevanghelia lui Iacob ne oferă principalele detalii despre Sfinţii Ioachim şi Ana, naşterea minunată a Maicii Domnului şi viaţa ei până la episodul Buneivestiri, în timp ce Evanghelia lui Nicodim prezintă episodul pogorârii la iad a Mântuitorului. Aceste evanghelii apocrife nu numai că nu au fost respinse de către Biserică, ci au fost utilizate pentru a dezvolta imnografia acestor momente extraordinare. Sărbătorile Naşterii Maicii Domnului şi a Intrării sale în Templu îşi au principalul izvor într-o evanghelie considerată necanonică, dar care rămâne un element considerat ca fiind în acord cu dreapta credinţă. Nu ne propunem să evidenţiem aici aspectele neconforme cu credinţa ortodoxă, ci doar să analizăm unele idei care au avut un ecou mai târziu în tradiţia patristică şi care pot fi utile pentru înţelegerea unor amănunte ale evenimentelor biblice principale.

Mărturiile apocrife despre lumina din Iordan

Evanghelia Ebioniţilor şi Oracolele Sibiline sunt primele surse care afirmă existenţa unei lumini în sau deasupra apei Iordanului în cursul Botezului Domnului. Aceste două surse se pare că au influenţat unul dintre copiştii Noului Testament atât de mult, încât acesta a inserat afirmaţia lor în continuarea versetului 15 din al treilea capitol al Evangheliei după Matei. Acest fragment apocrif sună astfel: "Atunci când a fost botezat (Iisus), o lumină atât de puternică a strălucit în jurul apei încât toţi cei care erau aproape au fost înspăimântaţi" (apud Everett Ferguson, Baptism in the Early Church..., p. 110). Mărturia celor două apocrife este întărită de cea cuprinsă în Diatessaron-ul lui Taţian Asirianul. Această lucrare cuprinde practic o "armonizare" a Evangheliilor, transformând toate cele patru texte într-unul singur, prin eliminarea pasajelor identice şi adăugarea celor diferite. Taţian notează în această privinţă că, la momentul botezării Domnului, "o lumină puternică a ieşit din apă" (ibid., p. 111). Tratatul anonim Despre rebotezare, notat în Africa la mijlocul secolului al III-lea, afirmă că "atunci când (Iisus) a fost botezat, foc a fost văzut deasupra apelor, un lucru care nu este scris în nici una dintre Evanghelii" (ibid., p. 112). Aşa cum susţine Everett Ferguson, această tradiţie a prezenţei luminii sau focului la Botezul Domnului a fost păstrată preponderent de tradiţia siriacă şi doar sporadic în alte Biserici importante. Observăm că primele trei surse vorbesc de apariţia unei lumini, în timp ce ultima dintre acestea aminteşte de prezenţa focului. Tradiţia patristică din perioada respectivă nu discută aproape deloc acest fenomen vizual, cu o singură excepţie: Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful.

Focul aprins în Iordan

Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful este singurul autor patristic care descrie apariţia unui foc în apele Iordanului odată cu Botezul Domnului. "Iisus, venind la râul Iordan unde boteza Ioan şi coborând în apă, foc s-a aprins în Iordan. Şi ieşind El din apă, apostolii acestui Hristos al nostru au scris că Duhul Sfânt a zburat ca un porumbel asupra Lui. Şi noi ştim că El a venit la râu nu ca unul care ar fi avut trebuinţă de Botez, sau de Duhul Care a venit în chipul porumbelului, după cum El nu a suportat să Se nască sau să Se răstignească pe Cruce, ca unul Care ar fi avut trebuinţă de acestea, ci a făcut toate acestea pentru neamul oamenilor, care de la Adam căzuse sub moarte şi sub rătăcirea şarpelui, fiecare săvârşind la rândul său răul, şi prin greşeli personale" (Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful, Dialog cu iudeul Trifon, LXXXVIII: 2-4 în: Apologeţi de limbă greacă, col. PSB, vol. 2, trad. pr. Teodor Bodogae, pr. Olimp Căciulă, pr. Dumitru Fecioru, pp. 197-198). Observăm că descrierea Sfântului Iustin Martirul şi Filozoful cuprinde o serie de amănunte interesante care trebuie detaliate pe larg. În primul rând, el afirmă apariţia unui foc, şi nu a unei lumini în Iordan odată cu Botezul Domnului. Având în vedere că Taţian Asirianul, care l-a cunoscut şi a fost ucenicul său, susţine apariţia unei lumini în detrimentul focului, cercetătorul Everett Ferguson afirmă că ambii sunt tributari unei surse comune care s-a pierdut şi despre care nu ştim absolut nimic. În continuare, în fragmentul prezentat, Sfântul Iustin îşi bazează mărturia pe afirmaţiile Apostolilor cu privire la pogorârea Duhului Sfânt asupra Domnului după încheierea Botezului Său. Însă el pare să atribuie evenimentul apariţiei focului în Iordan mărturiei Evangheliilor. Într-o notă de subsol la traducerea în limba română există o explicaţie interesantă, conform căreia Sfântul Iustin urmează în principal afirmaţiile Evangheliei după Luca în cursul descrierii Botezului Domnului (nota 679 în ibid., p. 197). Însă, aşa cum remarcau şi traducătorii, Sfântul Luca nu aminteşte de existenţa vreunui foc sau a unei lumini la momentul botezării Domnului. Prin afirmaţiile din finalul descrierii sale, Sfântul Iustin ne mai deschide o perspectivă interesantă. Astfel, Domnul nu a avut nevoie de Botez, de Răstignire sau de Naşterea minunată, ci toate le-a făcut pentru ca noi să fim mântuiţi şi să ne putem împărtăşi de El. Considerăm că putem extinde această declaraţie a Sfântului Iustin şi asupra acestei minuni care, din punctul său de vedere, ar fi avut loc în Iordan cu ocazia Botezului Domnului.

A existat acest moment?

Din punctul de vedere al izvoarelor principale (mărturiile nou-testamentare şi ale majorităţii covârşitoare a Sfinţilor Părinţi), nu putem vorbi despre o apariţie a focului sau a luminii la momentul botezării Domnului. Însă tradiţia iconografică susţine uneori acest aspect, iar Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful, precum şi o serie de mărturii apocrife (majoritatea de provenienţă siriacă) o consideră drept o realitate. Din punctul nostru de vedere, o susţinere sau o respingere a acestui eveniment nu aduce cu sine automat o eroare teologică, deoarece ambele variante pot fi considerate plauzibile şi conforme cu Sfânta Tradiţie. Remarcăm că nu dorim să introducem în Sfânta Tradiţie izvoarele apocrife, ci doar mărturia Sfântului Iustin Martirul şi Filozoful. Dacă acest eveniment nu a existat, Botezul Domnului nu devine lipsit de validitate. Însă, dacă a existat, atunci el aduce cu sine o dovadă în plus a verificării cuvintelor Sfântului Ioan Botezătorul de comunitatea evreiască din perioada respectivă: "El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc" (Mt. 3:11).