„Comoara harului şi rodul legii”

Naşterea Sfintei Fecioare a reprezentat un subiect foarte iubit de Sfinţii Părinţi. În acest sens ne-au rămas numeroase omilii şi tâlcuiri privitoare la acest moment care anticipează taina Întrupării Domnului. Printre autorii patristici care s-au ocupat cu interpretarea şi stabilirea semnificaţiilor adânci ale Naşterii Maicii Domnului se numără şi Sfântul Nicolae Cabasila.

Vom analiza în amănunt, în cele ce urmează, omilia pe care a susţinut-o cu prilejul acestei sărbători deosebite.

Sfinţii Ioachim şi Ana şi rodul rugăciunii lor

În debutul omiliei sale, Sfântul Nicolae Cabasila se referă cu precădere la viaţa şi credinţa desăvârşită a Sfinţilor Ioachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului. Astfel, priceputul predicator vorbeşte despre împlinirea rugăciunii unor oameni drepţi, care au crezut că Dumnezeu poate să le dea copii chiar şi la o vârstă înaintată. Comparând virtutea lor cu cea a altor drepţi precum Noe, Avraam sau Moise, Sfântul Nicolae Cabasila ajunge la concluzia că i-au depăşit pe aceştia. "Voi şIoachim şi Anaţ aţi fost mai drepţi, mai păzitori ai legilor şi mai iubiţi de Dumnezeu decât Moise, Noe şi Avraam şi decât toţi cei prin care neamul omenesc s-a bucurat de cele folositoare. Căci însuşi faptul că aţi putut face lucruri atât de mari la Dumnezeu şi aţi fost ridicaţi de aici la o cinste atât de minunată e un semn limpede al faptului că sunteţi mai iubiţi de Dumnezeu decât toţi, iar faptul că sunteţi iubiţi de Dumnezeu mai mult decât toţi oamenii e o dovadă strălucită că aţi păzit legea lui Dumnezeu şi că sunteţi biruitori în dreptate" (Sfântul Nicolae Cabasila, Cuvânt la preaslăvita Naştere a Fecioarei Maria, în: "Maica Domnului în teologia secolului XX şi în spiritualitatea isihastă a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei", diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2008, p. 439). Fără îndoială, o asemenea înălţare a Sfinţilor Ioachim şi Ana deasupra tuturor drepţilor vechi-testamentari ar putea părea la prima vedere forţată. Însă Sfântul Nicolae Cabasila are în vedere rezultatul nevoinţelor ascetice şi al rugăciunii acestei familii deosebite: naşterea Sfintei Fecioare care Îl va purta în pântece pe Fiul lui Dumnezeu. Prin acest rod minunat sunt depăşite rezultatele celorlalţi drepţi, atât ale Sfântului Prooroc Moise care a primit Legea pe muntele Sinai, cât şi a drepţilor Noe şi Avraam care au dovedit o statornicie în credinţă vrednică de laudă. De altfel, Fecioara Maria este descrisă de Sfântul Nicolae Cabasila drept "comoara harului şi rodul Legii". Într-un pasaj ulterior, el aprofundează această idee centrală cu referire la părinţii Maicii Domnului: "Dacă acela care a purtat de grijă, cum se cuvenea, de puţine, e vrednic să dobândească multe şcf. Mt. 25:21ţ de la Dumnezeu Cel drept, cum n-aţi dovedit în chip strălucit că aţi păzit Legea şi aţi respectat Cortul Mărturiei mai mult decât toţi ceilalţi prin însuşi faptul că aţi adus pe lume, ba chiar aţi alcătuit adevăratul Cort al lui Dumnezeu, faţă de care acela e atât de inferior, cu cât păstrează doar o icoană şi umbră a acestuia?" (Cuvânt la preaslăvita Naştere a Fecioarei Maria, p. 440).

Legătura între Naşterea Fecioarei şi crearea omului

Continuând interpretările subtile, Sfântul Nicolae Cabasila face o legătură interesantă între crearea omului şi Naşterea Maicii Domnului. "Ea singură este cu adevărat opera unei rugăciuni sfinte, în care nu a fost nimic de nemărturisit, Ea singură a fost un dar al lui Dumnezeu, vrednic şi de a fi dat celor ce se roagă şi de a fi primit de cei care-l cer, şi care nu a avut nimic distonant nici pentru mâna care-l dădea, nici pentru cea care-l primea. De aceea, era logic şakolouthosţ ca natura să nu poată aduce nimic naşterii Preacuratei şi Însuşi Dumnezeu Cel ce fusese chemat să lucreze totul şi împingând la o parte natura să o creeze pe Preafericita, ca să vorbim aşa, în chip nemijlocit ca şi pe primul om; dat fiind că primul om în sensul cel mai propriu al cuvântului e Fecioara, prima şi singura care a arătat natura noastră" (Cuvânt la preaslăvita Naştere a Fecioarei Maria, p. 442). Atunci când precizează că natura nu a dus nimic pentru naşterea Maicii Domnului, Sfântul Nicolae Cabasila are în vedere un singur lucru: neputinţa părinţilor ei de a mai avea copii din cauza vârstei înaintate. El nu se referă aici la faptul că Fecioara nu ar fi fost un om obişnuit şi ar fi avut parte de o naştere mai presus de minte precum cea a Domnului nostru Iisus Hristos. În privinţa celei de-a doua părţi a acestei afirmaţii, privitoare la legătura dintre naşterea Fecioarei Maria şi crearea primului om, trebuie să aducem câteva precizări importante. Nicolae Cabasila merge pe linia patristică existentă până la el, inaugurată de Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful (care o numeşte pe Maica Domnului "noua Evă") şi dezvoltată de Sfinţii Chiril al Alexandriei şi Maxim Mărturisitorul, considerând că Sfânta Fecioară este persoana cea mai curată care a existat vreodată. Ea reprezintă cu adevărat omul plin de har şi virtute, într-un mod mai deplin decât Adam însuşi, pentru că nu s-a aplecat niciodată asupra păcatului şi a fost curată de orice nedreptate, în afara păcatului strămoşesc. Ea nu a beneficiat de poziţia privilegiată a lui Adam în Rai, ci a trăit în interiorul unei lumi pline de patimi, rezistând însă în faţa tuturor ispitelor şi devenind prinosul de cinstire al tuturor creştinilor adresat lui Dumnezeu. Aşa cum se spune într-o stihiră de la slujba Vecerniei Naşterii Domnului: "Ce vom aduce Ţie Hristoase? Că Te-ai arătat pe pământ ca un om, pentru noi. Fiecare din făpturile cele zidite de Tine mulţumire aduce Ţie: îngerii cântarea, cerurile steaua, magii darurile, păstorii minunea, pământul peştera, pustiul ieslea, iar noi pe Maica Fecioara. Dumnezeule, Cel ce eşti mai înainte de veci, miluieşte-ne pe noi" (Mineiul pe Decembrie, EIBMBOR, Bucureşti, 2005, p.426). Singurul lucru pe care l-am putut oferi lui Dumnezeu ca o jertfă vie, curată, fără prihană este Maica Sa, care a fost om asemenea noastră.

Virtuţile "noii Eve"

Sfântul Nicolae Cabasila continuă interpretarea privitoare la Naşterea Preasfintei Fecioare enumerând virtuţile acesteia şi modul în care a păstrat o vieţuire curată în lume. "Atotnepătata Fecioară, fără să aibă drept cetate cerul, căci nu era făcută din corpurile de acolo, ci din pământ, în acelaşi mod cu neamul omenesc care căzuse şi nu-şi mai cunoştea natura, Ea singură dintre toţi oamenii din veac a stat împotriva răului de la început şi până la sfârşit, a dat înapoi lui Dumnezeu neamestecată frumuseţea dată nouă de către El şi s-a folosit de toată puterea şi de toate armele aşezate în ea. Prin dragostea de Dumnezeu, prin vigoarea raţiunii, reactitudinea voinţei şi măreţia gândirii, a întors înapoi orice păcat şi a înălţat în semn de biruinţă un trofeu care n-avea nici o asemănare, şi prin care a arătat, pe de o parte, pe om şi care era natura lui, iar pe de altă parte, L-a arătat pe Dumnezeu şi negrăita lui înţelepciune şi ce fel de iubire de oameni are" (Cuvânt la preaslăvita Naştere a Fecioarei Maria, p. 445). Sfântul Nicolae Cabasila concentrează aici esenţa învăţăturii despre Maica Domnului. Astfel, deşi a fost om asemenea nouă, ea a evitat orice alunecare păcătoasă şi s-a învrednicit să îl poarte în pântece pe Însuşi Fiul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, ea nu ne-a arătat doar acest lucru, ci şi care este natura noastră şi care sunt darurile hărăzite ei de Dumnezeu. Vom încheia cu un cuvânt plin de speranţă al Sfântului Nicolae Cabasila fundamentat tocmai pe acest aspect: omenitatea curată a Maicii Domnului. "Numai omul, care poartă chipul lui Dumnezeu, în cazul în care îl arată curat, aşa cum este, neadăugând peste el nici o trăsătură falsă, putea arăta pe Dumnezeu Însuşi. Dar singura dintre toţi oamenii care au fost şi care vor fi după ea, care a putut aceasta şi a salvat în chip strălucit ideea/forma umană şten anthropeian ideanţ pură de orice lucru străin, a fost Fericita Fecioară; căci nimeni altul spune profetul, nu e curat de întinăciune şIov 14:4ţ" (Cuvânt la preaslăvita Naştere a Fecioarei Maria, p. 445).

Atotnepătata Fecioară, fără să aibă drept cetate cerul, căci nu era făcută din corpurile de acolo, ci din pământ, în acelaşi mod cu neamul omenesc care căzuse şi nu-şi mai cunoştea natura, Ea singură dintre toţi oamenii din veac a stat împotriva răului de la început şi până la sfârşit, a dat înapoi lui Dumnezeu neamestecată frumuseţea dată nouă de către El şi s-a folosit de toată puterea şi de toate armele aşezate în ea."

Sfântul Nicolae Cabasila