Conlucrarea Duhului Sfânt și faptele bune

Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, epist. 229, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, p. 368

„Orice lucrare săvârșită chiar și numai de unul sau doi oameni credincioși suntem siguri că se împlinește prin conlucrarea Duhului Sfânt. Pentru că atunci când nu-și pun înaintea ochilor nici o socoteală omenească și când cei credincioși pornesc la lucru nu cu scopul de a gusta plăceri, ci cu intenția de a săvârși ceea ce e plăcut lui Dumnezeu, e limpede că Cel care îndreptează inimile lor este Domnul (Matei 18, 19). Când oamenii înduhovniciți preiau inițiativa unei lucrări și poporul lui Dumnezeu îi urmează de bunăvoie, cine se mai îndoiește că planurile s-au realizat cu colaborarea Domnului nostru Iisus Hristos, Care Și-a vărsat sângele Său pentru Biserici?”

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XXVI, 20, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 211

„Datoria omului aceasta este: fie că postește, fie că priveghează, fie că se roagă, fie că face ceva bun, pe toate acestea să le atribuie Domnului și să zică: Dacă Dumnezeu nu m-ar fi întărit, n-aș fi putut să postesc, nici să mă rog, nici să mă desprind de lume. Și astfel, Dumnezeu, văzând buna ta intenție, (văzând) că faptele, pe care tu în chip firesc le faci, I le atribui Lui, îți va dărui pe cele ce Îi sunt proprii (și anume bunurile) cele duhovnicești, divine și cerești. Care sunt acestea? Roadele Duhului sunt bucuria și veselia.”

Herma, Păstorul, Porunca VIII - 38, 8-11, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, pp. 310-311

„Ascultă faptele cele bune, pe care trebuie să le faci și de la care nu trebuie să te înfrânezi! Mai întâi de toate credința, frica de Domnul, dragostea, unirea, cuvintele dreptății, adevărul, răbdarea. Nimic nu-i mai bun decât acestea în viața oamenilor. Dacă cineva le va păzi pe acestea și nu se va înfrâna de la ele, fericit va fi în viața lui. Ascultă apoi pe cele ce urmează acestora: să sprijini pe văduve, să cercetezi pe orfani și pe săraci, să izbăvești din nevoi pe robii lui Dumnezeu, să fii iubitor de străini - că în iubirea de străini se vede uneori facerea de bine - să nu te împotrivești nimănui, să fii liniștit, să fii mai sărac decât toți oamenii, să respecți pe bătrâni, să faci dreptate, să păzești frățietatea, să înduri ocara, să fii îndelung-răbdător, să nu ții minte răul, să mângâi pe cei cu sufletul chinuit, să nu respingi pe cei zdruncinați în credință, ci să-i întorci și să-i faci veseli, să sfătuiești pe cei ce păcătuiesc, să nu asuprești pe datornici și pe cei lipsiți și altele asemenea acestora.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)