Consecințele păcatelor

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XVIII, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 220

„Nu vom putea da vina pe neștiința noastră. Dacă acesta, Cain, care n-a avut înainte de el pe cineva care să fi făcut o astfel de faptă, a îndurat o pedeapsă atât de grozavă, cunoscută de cei de după el, ce vom îndura noi, care facem aceleași păcate, ba chiar și mai grele, atunci când harul s-a revărsat din belșug asupra noastră? Nu ne va aștepta, oare, focul cel veșnic, viermele cel neadormit, scrâșnetul dinților, întunericul cel mai dinafară, gheena focului și celelalte pedepse groaznice? Nu ne va rămâne nici un cuvânt de apărare, dacă suntem tot așa de trândavi și molatici. Putem spune, oare, că nu știm ce trebuia să facem și ce nu trebuia? Cei ce fac fapte bune vor avea întâile cununi, iar cei ce cad în păcate vor avea cele mai grozave chinuri.”

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a XII-a, IX, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 210-211

„Unul a păcătuit pentru că a primit din copilărie o educație proastă: a avut părinți răi și a fost crescut cu cuvinte și cu fapte nelegiuite; altul a avut totul pentru a-l pune pe cale virtuții: educație foarte îngrijită, sfaturile părinților, învățătură aleasă, ascultarea cuvintelor dum­ne­zeiești, trai cumpătat și tot ce îndrumă sufletul spre virtute; a alunecat și a săvârșit același păcat ca și celălalt. Cum să nu fie acesta, pe bună dreptate, pedepsit mai greu? Cel dintâi va fi pedepsit numai pe temeiul ideilor mântuitoare răspândite în sufletul nostru, că nu s-a folosit cum trebuie de ele; celălalt, în afară de aceasta, va fi pedepsit și pentru că n-a ținut seamă de ajutorul primit și pentru că, din pricina neluării aminte, a fost târât spre păcat. Prin urmare, a înțelege dreptatea adevărată este cu adevărat semn de strălucită minte și de desăvârșită gândire.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XVI, XI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 216

„Deci când plăcuta obişnuință cu păcatele şi dragostea de bani te asaltează, atac-o şi tu cu gândul acela care spune că vom primi mare răsplată de vom călca în picioare plăcerea cea trecătoare şi spune sufletului tău: Te întristezi cumplit că te lipsesc de plăcere? Nu te întrista! Bucură-te, că îți pricinuieşte cerul! N-o faci pentru om, ci pentru Dumnezeu. Rabdă puțin şi vei vedea cât de mare e răsplata! Rabdă în viața aceasta pământească şi vei primi nespusă îndrăznire! De vom grăi unele ca acestea sufletului nostru şi nu ne vom gândi numai la oboselile virtuții, ci vom socoti şi cununile ei, ne vom depărta repede de orice păcat. Dacă diavolul ne arată ca trecător ceea ce este plăcut şi ca veşnic ceea ce este dureros, şi astfel are putere asupra noastră şi ne stăpâneşte, să facem şi noi contrariul: să arătăm ca trecător ceea ce este dureros şi ca nemuritor ceea ce este bun şi folositor.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLI, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 499

„…cum ne mai putem mântui? mă poți întreba. Dacă vei întrebuința pentru fiecare păcat doctoria potrivnică păcatului: milostenia, rugăciunile, căința, pocăința, smerenia, inima zdrobită, disprețuirea averilor. Dum­nezeu a pus nenumărate căi de mântuire dacă vrem să luăm aminte. Să luăm, dar, aminte şi cu toate doctoriile acestea să ne curățăm rănile făcând milostenii, lăsând ura ce o purtăm celor ce ne-au supărat, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate, postind după putere, rugându-ne cu inimă curată şi să nu ne facem prieteni cu bogăția cea nedreaptă.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXXVII, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 461

„…păcatul pune pe suflet atâta necurăție că nu o poate curăța toată apa izvoarelor, ci numai lacrimile şi mărturisirea.”