Cum ajungem sus?

Sfântul Macarie Egipteanul, Epistola cea mare, 4, în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 12, pp. 46-47

„Căci dumnezeiescul și Mângâietorul Duh, Cel dat Apostolilor și, printr-înșii, împărțit singurei și adevăratei Biserici a lui Dumnezeu, din ceasul botezului Se unește diferit și felurit, potrivit credinței fiecăruia, cu toți cei care se apropie de botez cu credință curată. Spre înmulțire și lucrare și sporire primește fiecare mina (cf. Luca 9, 11-27), după cum s-a spus în Evanghelie. Căci, precum copilul născut în veacul acesta nu rămâne pururea la vârsta prunciei, ci crește în fiecare zi, ca urmare a unei necesități, potrivit cu legile negrăite ale firii, până ce ajunge la starea bărbatului desăvârșit (Efeseni 4, 13), la deplinătatea înțelesurilor raționale, în același fel și cel născut de sus, din apă și din Duh (Ioan 3, 3), nu trebuie să rămână la starea de pruncie a vârstei duhovnicești, ci în fiecare zi, folosindu-se de nevoință, de osteneală și de multă răbdare în lupta contra potrivnicului, trebuie să 
înainteze și să sporească până la deplinătatea vârstei duhovnicești, potrivit cu ceea ce s-a spus de către Apostol: Până vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Hristos, ca să nu mai fim copii duși de valuri și purtați încoace și încolo de orice vânt al învățăturii, prin vicleșug, spre uneltirea rătăcirii, ci, ținând adevărul, în iubire, să creștem întru toate pentru El, adică pentru Hristos (Efeseni 4, 13-15). Și iar, în alt loc, tot el zice: Să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții voastre, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu cea bună și bineplăcută și desăvârșită (Romani 12, 2). Prin aceasta spune că la voia desăvârșită a lui Dumnezeu ajung cei care înaintează până la măsura vârstei și a deplinătății Duhului.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)