Cum își face loc răul printre adevăr

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLVI, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 536-537

„În Pilda semănătorului a vorbit de cei care n-au primit cuvântul Său; în pilda aceasta spune că l-au primit și unii care au stricat învățătura Sa. Că și acesta este un vicleșug al diavolului de a strecura în învățătura adevărată învățături greșite, colorând-o ca să semene mult cu adevărul, spre a-i înșela cu ușurință pe cei lesne de înșelat. De aceea Hristos nu o numește sămânță, ci neghină, că seamănă la înfățișare cu grâul.
Apoi vorbește și de felul vicle­șugului, spunând: Pe când dormeau oamenii. Nu mică primejdie atârnă deasupra conducătorilor credincio­șilor; și mai cu seamă deasupra celor cărora li s-a încredințat paza semănăturilor; dar nu numai dea­supra conducătorilor, ci și deasupra credincioșilor. Pilda aceasta mai arată că erezia este posterioară adevărului, lucru confirmat și de desfășurarea faptelor. Întâi au fost profeții, apoi profeții mincinoși; întâi Apostolii, apoi apostolii mincinoși; întâi Hristos, apoi antihrist. Dacă diavolul n-ar vedea ce să imite sau pe cineva împotriva căruia să uneltească, nici n-ar întreprinde nimic și nici n-ar ști ce să facă. Așa însă, pentru că a văzut că o sămânță a dat o sută, alta șaizeci, iar alta treizeci, vine pe altă cale. Și pentru că n-a putut nici să smulgă semințele care prinseseră rădăcină, nici să le înăbușe și nici să le ardă, uneltește o altă înșelăciune: aruncă între semințele bune semințele lui. − Dar prin ce se deosebesc cei care dorm, m-ai putea întreba, de cei ce se aseamănă cu semințele căzute pe cale? − Se deosebesc prin aceea că pe cei care se aseamănă cu sămânța căzută pe cale i-a răpit diavolul repede; nici nu i-a lăsat să prindă rădăcină; cu ceilalți diavolul are nevoie de mai multă viclenie. Hristos a spus acestea ca să ne învețe să priveghem neîncetat. Chiar dacă ai scăpat de vătămările de mai înainte, ne spune Domnul, mai este și o altă vătămare. După cum dincolo pieirea îți venea de la cale, de la pietriș și de la spini, tot așa și aici pieirea îți vine de la somn; deci trebuie să stai de pază totdeauna. De aceea și spune Domnul: Cel care va răbda până la sfârșit, acela se va mântui (Matei 10, 22).”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)