Sfântul Ioan Casian, Așezămintele mănăstirești, Cartea a IV-a, Cap. 9, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 145-146 „(...) Necontenit sunt învățați tinerii (monahi din
Cum să dobândim pacea sufletului
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, Ep. 34, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 81, p. 171
„Mergând spre patima Sa, Domnul ne-a lăsat pacea. Și înviind din morți, iarăși ne-a dat pacea. Ce am înțeles prin aceasta? Că trebuie să purtăm timpurile ce ne sunt potrivnice fără patimă, necăzând sub împrejurările supărătoare, întăriți de o nădejde mai bună, nici lăsându-ne purtați de lucrurile plăcute spre respingerea gândului care ne învață cele bune. Și să fim aceiași, fie pătimind, fie aflându-ne în cele plăcute. Dar aceasta nu se întâmplă dacă nu călcăm mai întâi peste aspidă și vasilisc (Psalmi 90, 13), adică dacă nu ne ridicăm peste neascultarea de cuvinte dumnezeiești și peste primirea gândurilor rele; și dacă nu călcăm peste leu și peste balaur (Psalmi 90, 16), adică peste mânie și poftă, care, mistuindu-se, vom avea toată pacea, nemaiputându-ne mișca spre ceva din cele ce sunt aici.”
Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a II-a, Cap. XX, 120.2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, pp. 171-172
„Că nu putem avea pace și libertate altfel decât printr-o luptă neîncetată și neostoită împotriva patimilor noastre.”
Sfântul Clement Romanul, Omilie, numită a doua Epistolă către Corinteni, cap. X, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 116
„Dacă ne vom strădui să facem bine, pacea ne va urma. Aceasta e pricina că nu poți găsi pacea la oamenii cuprinși de temeri omenești, care aleg mai degrabă desfătarea de aici decât făgăduința viitoare. Ei nu știu cât chin are desfătarea de aici și ce fericire are desfătarea viitoare.”
Sfântul Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, Omilia VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 204
„Căci cine este atât de făcător de pace, ca Cel ce a omorât dușmănia și a pironit pe Cruce pe vrăjmașii Lui, iar pe noi, mai bine zis lumea, ne-a împăcat prin Sine și a surpat peretele din mijloc, ca pe cei doi să-i zidească în Sine ca pe un singur om nou, făcând pace? Cine e făcător de pace ca Cel ce vestește celor de departe și celor de aproape pacea, prin cei ce binevestesc cele bune? (Efeseni 2, 14 și următoarele).”
(Pr. Narcis Stupcanu)