Cum să înțelegem Cuvântul lui Dumnezeu

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan, Omilia 2, 4, în Părinți și Scriitori Bisericești (2016), vol. 15, pp. 45-46

„Mergând la început, mintea caută să afle care este acest început. Apoi, aflând cuvântul era și mergând mereu înaintea cugetului, nu are unde să-și oprească gândul, ci privește țintă înainte și nu poate să se oprească nicăieri. De aceea ostenește și se întoarce iar la cele de jos. Căci la început era nu înseamnă nimic altceva decât a fi veșnic și a fi nesfârșit. Iată filosofie adevărată și dogme dum­ne­zeiești! Nu ca cele ale elinilor, care fixează vremuri și spun că unii zei sunt mai bătrâni și alții mai tineri. La noi nu se vede nimic de acest fel. Căci, dacă Dumnezeu există - ceea ce sigur că așa este -, atunci nu este nimic mai înainte de El. Dacă este Făcătorul a toate, atunci este Cel dintâi. Dacă este Stăpânul și Domnul a toate, atunci toate au urmat după El, și creaturile, și veacurile. Voiam să intru și în alte amănunte, dar poate că ne-a obosit mintea deja. De aceea, după ce vă voi da unele sfaturi folositoare pentru înțelegerea celor spuse deja și a celor ce urmează a fi spuse, voi tăcea. Deci, care sunt aceste sfaturi? Știu că mulți ați amețit din pricina lungimii celor spuse până acum. Aceasta se întâmplă atunci când sufletul este îngreunat de multe poveri lumești. Când ochiul este curat și limpede, este pătrunzător și nu obosește lesne, ci distinge chiar și obiectele foarte mărunte. Dar, dacă se scurge în ochi vreo murdărie de pe cap sau se ridică de jos vreun fum gros, atunci un fel de nor des acoperă pupila și nu mai poate vedea clar nici măcar obiectele mari. Tot așa se întâmplă și cu sufletul. Atunci când este curățit și nu este stânjenit de vreo patimă, vede clar toate câte are nevoie să le vadă. Dar, atunci când este tulburat de multe patimi, își pierde tăria și nu poate rămâne lesne între cele înalte, ci obosește ușor și cade. Este aplecat spre somn și trândăvie, iar pe cele care îl îndeamnă către virtute și către viața ce izvorăște din aceasta le trece cu vederea și nu se apropie de ele cu râvnă. Dar, ca să nu pătimiți și voi acestea, nu voi înceta vreodată a vă face aceste îndemnuri. Întăriți-vă mintea ca să nu auziți și voi cele pe care le-au auzit credincioșii evrei de la Pavel! Căci și acela a spus că discursul lui este lung și greu de înțeles nu pentru că era așa prin natura lui, ci pentru că - zice - v-ați făcut greoi la auzit (Evrei 5, 11).” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)