Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Patristica Cum să ne rugăm

Cum să ne rugăm

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica
Data: 10 Mar, 2021

Evagrie Ponticul, Cuvânt despre rugăciune, 28-43, în Filocalia (2008), vol. 1, pp. 79-80

„Nu te ruga împlinind numai formele din afară, ci îndeamnă-ți mintea spre simțirea rugăciunii duhovnicești cu multă frică. 

Uneori stând la rugăciune te vei ruga dintr-odată bine; alteori, chiar ostenindu-te foarte, nu vei ajunge la țintă ca să ceri și mai mult, și primind, să ai un câștig care nu-ți mai poate fi răpit.

Apropiindu-se îngerul, se depărtează grămadă toți cei ce ne turbură și mintea se află în multă odihnă, rugându-se curat. Alteori, amenințându-ne obișnuitul război, mintea se luptă și nu poate să se liniștească, deoarece s-a amestecat mai înainte cu felurite patimi. Totuși cerând și mai mult, va afla. Căci celui ce bate i se va deschide (Matei 7, 7; Luca 11, 9).

Nu te ruga să se facă voile tale, căci acestea nu se acoperă întru totul cu voia lui Dumnezeu (Matei 6, 10), ci roagă-te mai bine precum ai fost învățat, zicând: Facă-se voia Ta în mine. Și în tot lucrul așa să-L rogi, ca să se facă voia Lui. Căci El voiește ceea ce e bine și folositor sufletului tău. Dar tu să ceri totdeauna aceasta.

De multe ori rugându-mă am cerut să mi se împlinească ceea ce am socotit eu că e bine și am stăruit în cerere, silind fără judecată voia lui Dumnezeu; nu I-am lăsat Lui ca să rânduiască mai bine aceea ce știa că este de folos. Iar primind, m-am scârbit pe urmă foarte, că n-am cerut mai bine să se facă voia lui Dumnezeu. Căci lucrul nu mi-a folosit așa cum credeam.

33. Ce este binele, dacă nu Dumnezeu? Așadar, să-I lăsăm Lui toate cele ce ne privesc și ne va fi bine. Căci Cel ce e bun desigur că e și dătătorul darurilor bune.

Nu te îndurera dacă nu capeți îndată de la Dumnezeu ceea ce ceri. Căci vrea să-ți facă și mai mult bine lăsându-te să stărui către El în rugăciune. Fiindcă ce e mai presus ca a vorbi cu Dumnezeu și a fi răpit la împreuna petrecere cu El?

Rugăciunea neîmprăștiată este o înțelegere supremă a minții.

Rugăciunea este urcușul minții spre Dumnezeu.

Dacă dorești să te rogi, leapădă-te de toate ca să moștenești totul.

Roagă-te mai întâi să te eliberezi de patimi; al doilea să te izbăvești de neștiință și de uitare; al treilea, de toată ispita și părăsirea.

Cere în rugăciune numai dreptatea și Împărăția, adică virtutea și cunoștința, și toate celelalte se vor adăuga ție.

Este cu dreptate să te rogi nu numai pentru curăția ta, ci și pentru a oricărui semen, ca să imiți chipul îngeresc.

Vezi dacă te-ai înfățișat cu adevărat înaintea lui Dumnezeu în rugăciunea ta sau ești biruit de lauda omenească, și pe aceasta te silești să o vânezi folosindu-te de chipul rugăciunii ca de o acoperitoare.

Fie că te rogi cu frații, fie singur, străduiește-te să te rogi nu din obișnuință, ci cu simțirea.

Simțirea rugăciunii este adunarea cugetului împreunat cu evlavie, cu străpungerea inimii, cu durerea sufletului, cu mărturisirea greșelilor, cu suspine nevăzute.”

Pr. Narcis Stupcanu

Citeşte mai multe despre:   rugaciune