Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Patristica Cum Se descoperă Mântuitorul Hristos?

Cum Se descoperă Mântuitorul Hristos?

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica
Data: 13 Octombrie 2022

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Doua, Cap. IX, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 276

„Și fiindcă se lăsau atât de greu învățați (iudeii - n.n.) și nu suportau cuvintele dumnezeiești și cugetau și grăiau despre El numai lucruri mici, Mântuitorul Se coboară la starea lor copilărească, dar Se folosește totuși de o explicare amestecată, nerenunțând cu totul nici la cuvintele potrivite lui Dumnezeu, dar nedespărțindu-Se deplin nici de vorbele omenești. Deci, spunând ceva demn de puterea dumnezeiască, îndată pedep­sește mânia nepricepută a ascultătorilor, adăugând ceva omenesc; și iarăși, spunând ceva omenesc, pentru iconomie, nu lasă să se vadă cele privitoare la El numai în cele mici, arătând de multe ori că este Dumnezeu prin puterea și cuvintele mai presus de om.”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Cincea, Cap. 5, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 596

„(...) De multe ori, în cele ce le știa ca Dumnezeu, arăta că nu le știa ca om. Observă acest lucru clar în istoria cu privire la Lazăr, cel din Betania, pe care cu o putere minunată și cu un glas potrivit Dumnezeirii, aflându-se în a patra zi de la înmormântare și în început de putreziciune (Ioan 11, 39), l-a făcut să revină la viață. Dar ia seama în aceasta și la iconomia infinită. Căci, știind că Lazăr a murit și spunând aceasta mai înainte ucenicilor Săi ca Dumnezeu, a întrebat în chip omenesc, zicând: Unde l-ați pus? (Ioan 11, 34). Ce lucru minunat! Cel ce Se afla departe de Betania și nu ignora, ca Dumnezeu, că Lazăr a murit, cum cerea să afle mormântul? Vei spune, cugetând foarte bine, că Se prefăcea că întreabă dintr-o iconomie folositoare. Primește deci și în acest caz că, tot în chip iconomic, cele pe care El știa ca Dumnezeu, acestea zice că le învăța de la Tatăl. Nevrând să-i înfurie și mai tare pe iudei și să pedepsească mânia lor, nu le adresează un cuvânt neacoperit, deși I se potrivea să grăiască mai mult așa.” 

(Cuvânt patrisitc, Pr. Narcis Stupcanu)