Cum se întocmește o cerere către Dumnezeu

Herma, Păstorul, Porunca IX - 39, 1-9, în PSB, vol. 1, pp. 257-258

„Alungă din tine îndoiala și nu te îndoi deloc când ceri ceva de la Dumnezeu, zicând în sine: Cum pot să cer de la Dumnezeu și să primesc, când am păcătuit atât înaintea Lui?
Nu gândi așa, ci întoarce-te din toată inima la Dumnezeu (Ier. 24, 7; Ioil 2, 12) și cere-I fără să te îndoiești și vei cunoaște îndelunga Lui răbdare; că nu te va părăsi, ci va împlini cererea sufletului tău.

Dumnezeu nu este ranchiunos, cum sunt ranchiunoși oamenii; El nu poartă ranchiună și este îndurător cu făptura Lui. Curăță dar inima ta de toate deșertăciunile veacului acestuia; cere de la Domnul și vei primi toate; ți se vor împlini toate cererile tale, dacă ceri de la Domnul fără să te îndoiești.

Dacă te îndoiești în inima ta, nu vei primi nici una din cererile tale. Că cei care se îndoiesc de Dumnezeu sunt șovăitori și nu dobândesc nici una din cererile lor.

Dar cei care sunt desăvârșiți în credință cer totul cu încredere în Domnul și primesc, pentru că cer cu hotărâre, fără să se îndoiască. (...) Curăță dar inima ta de îndoială; îmbracă-te cu credința, că este tare; crede în Dumnezeu, că vei primi toate cererile pe care le ceri; dacă cerând vreodată ceva de la Domnul, primești mai târziu cererea, să nu te îndoiești, că nu ți s-a împlinit repede cererea sufletului tău; că negreșit din pricina unei încercări sau a vreunei greșeli, pe care n-o cunoști, primești mai târziu cererea ta. Tu dar nu înceta de a cere dorința sufletului tău și o vei primi. Dacă cerând, te descurajezi și te îndoiești, învi­nuiește-te pe tine și nu pe Cel ce-ți dă.”