Cum se manifestă răutatea

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLII, I-II, în Pă­rinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 501-502

„Că din prisosul inimii grăiește gura (Matei 12, 34).

Aici Hristos arată iarăși Dumnezeirea Sa, care cunoaște cele ascunse: mai arată că oamenii vor fi pedepsiți nu numai pentru cuvintele lor, ci și pentru gândurile lor rele și că El, ca Dumnezeu, le cu­noaște. Totodată, Domnul mai spune că e cu putință ca și oamenii să cunoască în oarecare măsură gândurile altor oameni: că e firesc ca, atunci când răutatea nu mai poate fi stăpânită înăuntrul sufletului, să izbucnească în afară prin cuvintele rostite cu gura. Deci, când auzi pe un om spunând cuvinte rele, nu socoti că numai atâta răutate are în el cât o arată cuvintele, ci gân­dește-te că izvorul e cu mult mai mare. Răutatea rostită cu cuvântul e numai prisosul răutății dinăuntru.

Ai văzut cât de aspru i-a mustrat pe farisei? Dacă cuvintele lor sunt atât de rele și sunt născute din voința diavolului, gândește-te cât de rele sunt rădăcina și izvorul acestor cuvinte! E și firesc să fie așa; că limba, de multe ori, se ruși­nează și nu varsă toată răutatea; inima însă, neavând nici un martor, zămislește fără teamă oricâte rele vrea; că de Dumnezeu nu se sin­chisește. Așadar, întrucât cuvintele sunt rostite înaintea tuturora și cercetate de oameni, iar gândurile inimii ascunse, de aceea răutatea limbii e mai mică, iar a inimii mai mare. Când mulțimea gândurilor interioare ajunge nespus de mare, atunci tainele inimii ies afară cu mult zgomot. După cum cei ce varsă la început se silesc să-și țină înlăuntru sucurile care le dau asalt, dar când sunt biruiți scot pe gură multă murdărie, tot așa și oamenii care au în inimile lor gânduri rele și vorbesc de rău pe semenii lor.

Omul cel bun din comoara cea bună scoate pe cele bune, iar omul rău din comoara cea rea scoate pe cele rele. (Matei 12, 35)

Să nu socotiți, spune Hristos, că lucrul acesta se întâmplă numai când e vorba de răutate, ci și când e vorba de bunătate. Bunătatea dinăuntrul unui om e mai mare decât o arată cuvintele.

Cu aceste cuvinte, Domnul a arătat că trebuie să-i socotim pe farisei mai răi decât îi arată cuvintele, iar pe El mai bun de cum Îl arată spusele Sale. Prin comoară Domnul vrea să arate mulțimea gândurilor inimii.

Apoi le mărește iarăși frica și le spune: Să nu socotiți că totul se mărginește la asta și la osânda oamenilor! Nu! Toți cei care nutresc astfel de gânduri rele vor primi cea mai cumplită pedeapsă.”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)