Cum va fi în Împărăția cerurilor

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XVI, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 204

„Când va veni ceea ce este desă­vârșit, spune Pavel, atunci ceea ce este în parte se va desființa (I Corinteni 13, 10). Va suferi și el ce-a suferit Vechiul Testament, de la Noul Testament. Dar din pricina asta nu hulim Noul Testament cu toate că va fi desființat și el când vom dobândi Împărăția cerurilor. Atunci ceea ce este în parte se va desființa, spune Pavel. Așa stau lucrurile; totuși, spunem că Noul Testament este mare. Iar pentru că răsplătirile Noului Testament sunt mai mari, iar puterea Duhului e mai multă,­ este firesc să ni se ceară și mai mari străduințe. Că răsplătiri­­le nu mai sunt: pământ în care curge miere și lapte, nici bătrâ­neți fericite, nici copii mulți, nici grâu și vin, nici turme de oi și cirezi de boi, ci cerul, bunătățile cerești, învierea, răsplata de a ajunge frați cu Unul-Născut, de a lua parte la moștenire, de a fi împreună slă­viți cu El, de a împărați împreună cu El și alte nenumărate răsplătiri.”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Patra, Cap. 3, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 421-422

„Marea demnitate a firii dum­nezeiești, ce se impune crezării, se arată și în aceea că nu dăruiește nimic mărunt, ci toate cele dăruite de ea sunt mai presus de fire și întrec înțelegerea noastră. (...) De aceea și Pavel se minunează de ele, zicând: Ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit cele ce le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El (I Corinteni 2, 9).”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Patra, Cap. 6, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 484

„Căci toate bunătățile se vor dărui Sfinților în acea vreme de către Dumnezeu, fără osteneală, și nu vom lucra atunci nici păcatul începător a tot răul, pentru că a fost smuls din noi din rădăcină, împreună cu cel ce obiș­nuiește să-l semene în noi, după cuvântul: Nu va fi acolo leu și nici una dintre fiarele cele cumplite nu se va sui acolo, ci va fi acolo cale curată și se va chema cale sfântă (Isaia 35, 9). Și mintea Sfinților se va bucura fără oboseală de toate bunătățile.”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)