Curățirea sinelui

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Comunicarea părintelui Serapion, Cap. X, 1-4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 383

„Deși aceste opt vicii au obârșii deosebite și urmări neasemănătoare, totuși primele șase: lăcomia la mâncare, desfrânarea, arghirofilia, mânia, tristețea și lenea, sunt într-un fel înrudite și, ca să spun așa, legate în același lanț, în așa fel încât preaplinul uneia are ca urmare începutul alteia. Din prea mare lăcomie în mâncare se naște desfrânarea, din desfrânare arghirofilia, din arghirofilie mânia, din mânie tristețea, din tristețe lenea. De aceea trebuie să luptăm în chip asemănător și cu aceeași judecată contra lor și de la cele de mai înainte să trecem la lupta împotriva celor următoare. Mai ușor se opresc creșterea și întinderea dăunătoare a unui arbore, dacă rădăcinile pe care se sprijină sunt împuținate sau tăiate, și apele stătute și murdare se pot seca îndată, dacă li se astupă cu pricepere izvoarele care le dau naștere. De aceea, ca să fie învinsă lenea, trebuie mai întâi combătută tristețea; ca să se alunge tristețea, trebuie distrusă mai întâi mânia; ca să se stingă mânia, trebuie călcată în picioare arghirofilia; ca să se înlăture arghirofilia, trebuie nimicită desfrânarea; și ca să se desființeze desfrânarea, trebuie dărâmat viciul lăcomiei în mâncare. Celelalte două, gloria deșartă și trufia, sunt unite între ele în același fel pe care l-am arătat și despre celelalte, întrucât creșterea uneia aduce apariția celeilalte (prisos de glorie deșartă dă naștere trufiei). (...) Cădem într-unul din acele șase vicii după ce am fost loviți de cele înaintașe lor, pe când în aceste două suntem primejduiți să ajungem după ce le-am învins și am triumfat asupra celorlalte. Așadar, toate viciile iau naștere prin creșterea celor dinaintea lor și dispar prin micșorarea acelora. După această rânduială, ca să poată fi înfrântă trufia, trebuie mai întâi înăbușită gloria deșartă; astfel se potolesc cele următoare prin învingerea celor anterioare și, dacă sunt stinse cele anterioare, patimile rămase slăbesc fără osteneli.”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)