Cuvânt la Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos

Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, Întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! "Cântaţi Domnului tot pământul" (Psalmul 95, 1), iar ca să le spun pe amândouă, cerurile să se veselească şi să se bucure pământul pentru Cel ceresc, Care Se face acum pământesc. Hristos este în trup; veseliţi-vă cu bucurie şi cu cutremur!: cu cutremur din pricina păcatului, iar cu bucurie din pricina nădejdii. Hristos Se naşte acum din Fecioară; femeilor, fiţi feciorelnice ca să deveniţi şi voi maici ale lui Hristos. Cine nu se închină Celui Ce era dintru început? Cine nu-L preamăreşte pe Cel Care acum S-a arătat? [...]

Aceasta este pentru noi prăznuirea de acum şi aceasta sărbătorim astăzi; adică venirea lui Dumnezeu la oameni, ca pe noi să ne ducă la Dumnezeu, sau, mai bine spus, să ne readucă la Sine pentru ca, lepădând pe omul cel vechi, în cel nou să ne îmbrăcăm (Coloseni 3, 9-10); căci precum am murit în Adam, tot aşa în Hristos să viem (1 Corinteni 15, 20) fiind născuţi împreună cu El, răstigniţi şi îngropaţi împreună cu El, dar şi înviaţi împreună cu El (Romani 6, 3-5). [...]

Să nu împodobim cu cununi stâlpii porţilor, să nu întindem jocuri, să nu împodobim drumurile, să nu ne desfătăm ochii, nici auzul cu cântece, nici să ne ameţim de mirosurile cele femeieşti, nici să ne desfrânăm gustul nostru; să nu dăm plăcere pipăitului sau atingerilor necuviincioase; să fim cu luare-aminte la aceste căi uşoare, care duc la răutate şi prin care intră păcatul. La fel, să nu arătăm slăbiciune faţă de haina moale şi fină, care alunecă pe corp, dar care de fapt nu-i de nici o trebuinţă; nu cu pietre strălucitoare sau aur scânteietor să ne încărcăm; să nu folosim vopsele meşteşugite, care ne amăgesc sau ne mint frumuseţea noastră cea firească şi care au fost născocite împotriva chipului nostru. Să nu ne dedăm la petreceri şi beţii care, ştiu, sunt însoţite cu desfrâu (Romani 13, 13), după cum se zice: de la dascălii răi, rele sunt şi învăţăturile sau, mai bine, de la seminţe rele, rele sunt şi roadele. Să nu ne pregătim aşternuturi înalte, în care să ne cufundăm apoi pântecele în desfrâu; să nu gustăm vinuri cu gusturi şi arome îmbătătoare de flori, nici bucate meşteşugite ale bucătarilor; să nu mirosim parfumuri luxoase şi scumpe. Nici pământul şi nici marea să nu ne facă nouă daruri gunoiul lor cel preţuit de noi, căci aşa socotesc eu a fi desfătarea, un gunoi. Să nu ne sârguim a ne întrece unul pe celălalt în viaţă necumpătată, plină de desfătări; după mine, necumpătarea şi desfătarea înseamnă tot ce e de prisos şi mai mult decât este necesar. Iar acestea se petrec în vreme ce alţii, făcuţi şi ei din acelaşi pământ şi din aceeaşi plămadă cu noi, sunt flămânzi şi au atâtea trebuinţe. [...]

Acum însă, te rog să primeşti împreună cu mine purtarea în pântece şi naşterea Lui, şi saltă de bucurie, dacă nu precum Ioan Botezătorul în pântece (Luca 1, 41), măcar precum David când a aşezat chivotul Legii la locul lui (2 Regi 6, 12).

Să cinsteşti şi înscrierea aceea a oamenilor care s-a făcut atunci (Luca 2, 1), când datorită ei ai fost şi tu înscris în ceruri; să cinsteşti precum se cuvine şi micul Betleem, căci el te duce pe tine, omule, iarăşi în rai; să te închini şi ieslei sfinte prin care, nefiind tu condus de raţiunea ta, ai fost hrănit acum de Cuvântul (de Logos). Cunoaşte-L acum şi tu pe Domnul, precum asinul cunoaşte pe stăpânul său, după cum zice Isaia proorocul (Isaia 1, 3). Şi fie că eşti dintre cei curaţi, care-I cinstesc Legea şi se apleacă cu luare-aminte asupra cuvântului şi sunt gata să se aducă jertfă, sau faci parte din aceia care erau odinioară necuraţi şi opriţi a mânca din cele ce erau jertfite şi făceau parte din cele ce erau ale neamurilor păgâne, aleargă şi tu astăzi cu steaua şi adu şi tu daruri Stăpânului a toate, împreună cu magii: aur, ca unui împărat, tămâie, ca unui Dumnezeu, şi smirnă, ca Unuia Care pentru tine va muri.

Preamăreşte şi tu, împreună cu păstorii, laudă să aduci şi tu, împreună cu îngerii, şi saltă de bucurie împreună cu arhanghelii. Să fie o împreună-prăznuire a celor cereşti şi a celor pământeşti, căci astăzi cele din ceruri împreună cu noi se bucură şi prăznuiesc, iubitoare de oameni şi de Dumnezeu fiind acestea, după cum şi David zice (Ps. 23, 7-9), urcând împreună cu Hristos spre pătimirea Sa, şi întâmpinându-L, şi îndemnându-se între ele, ca să se deschidă porţile pentru a intra prin ele Hristos ca Biruitor al morţii şi Împărat al slavei.

Un singur lucru să urăşti din cele ce sunt relatate despre naşterea lui Hristos, şi anume omorârea pruncilor (Matei 2, 16) de către Irod, sau, mai bine spus, cinsteşte şi această jertfă ca una care se aduce lui Hristos, mai înainte de Jertfa cea nouă a Lui Însuşi pentru noi.

Iar dacă acum va fugi în Egipt, să fii şi tu împreună-înstrăinat cu El; căci dacă El este urmărit acolo, să fii şi tu împreună cu El prigonit; iar dacă în Egipt zăboveşte, cheamă-L pe El de acolo închinându-I-te; treci împreună cu El prin toate vârstele creşterii Lui, ca un ucenic credincios lui Hristos. Curăţeşte-te şi taie-te împrejur duhovniceşte, dă la o parte şi leapădă vălul pe care îl ai asupra ta de la zidire; învaţă şi tu apoi în templu, alungă şi tu, precum a făcut-o El, pe cei ce negustoresc casa lui Dumnezeu, lasă-i să te lovească cu pietre, dacă va trebui să treci şi prin aceasta; dar tu vei scăpa, o ştiu asta prea bine, şi vei trece printre ei aşa cum a trecut Dumnezeu. Şi aceasta deoarece Cuvântul (Logosul) nu Se lasă lovit cu pietre. Şi chiar dacă vei fi dus în faţa lui Irod, să nu-i dai nici răspuns, căci va fi respectată mai mult tăcerea ta decât multa vorbire a celorlalţi. Iar dacă te vor lovi cu biciul, să ceri să împlinească şi celelalte ale pedepsei. Să ai grijă să guşti şi tu fiere cu oţet; caută şi tu scuipări, lovituri şi pălmuiri, chiar cunună de spini, după asprimea vieţii celei cuvioase; îmbracă-te şi tu în hlamidă mohorâtă, primeşte băţul de trestie în dreapta şi bătaia de joc a celor care vor râde de tine şi vor nesocoti adevărul. Apoi, împreună răstigneşte-te cu El, fii gata să mori şi să te îngropi şi tu împreună cu El, pentru ca împreună cu El să înviezi şi tu, ca apoi împreună cu El să fii slăvit şi să împărăţeşti şi tu cu El. Şi aşa, văzându-L pe El, atât cât ne e cu putinţă a-L vedea, să-L cinstim pe Cel în Treime închinat şi slăvit, şi Care, fie să ni Se arate şi nouă, celor ţinuţi încă de legăturile acestui trup, în Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia fie slava în veci. Amin!