Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Șaptea, în Părinți și Scriitori Bisericești (1991), vol. 38, pp. 237-238 „(...) (Dumnezeu - n.n.) înfățișează îndată ca
De ce a fost ispitit Iisus?
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Comunicarea părintelui Serapion, Cap. V, 1; VI, 3-5, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 379-381
„(...) Domnul nostru Iisus Hristos a fost ispitit, cum spune apostolul «în toate după asemănarea noastră», dar «în afară de păcat», adică fără să fi fost atins de vreo patimă, neîncercat deci de acele pofte carnale, de care suntem noi înțepați fără să știm, sau fără să vrem, fiindcă El nu avea nici o asemănare cu noi în ceea ce privește zămislirea.
(...) Deși era în El trup adevărat, fiindcă de bună seamă mânca, bea, dormea și chiar a fost străpuns de cuie, totuși, păcatul trupului nu l-a avut decât prin putința înfrângerii. El n-a fost înțepat de boldurile de foc ale poftei trupești, care se naște în noi în chip firesc, chiar și fără voia noastră, ci L-a încercat numai aparența păcatului, prin asemănarea trupească cu noi. Fiindcă îndeplinea într-adevăr cele ale noastre și purta în El toate slăbiciunile omenești, s-a putut crede că El este supus și patimilor, că purta în trupul Său și slăbiciunea viciului și a păcatului. Diavolul L-a încercat numai cu acele vicii cu care-L înșelase pe primul, crezând că și Acesta poate fi dus și în celelalte în chip asemănător ca om, așa cum îl câștigase pe cel dintâi. Dar n-a putut să-L aducă și în a doua boală, care ia naștere din primul viciu, fiindcă a fost respins din prima luptă.”
(Cuvânt patrisitc, Pr. Narcis Stupcanu)