De ce e important să ne căsătorim?

Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a II-a, Cap. XXIII, 139.5, 140.1-140.2, 141.1, în Pă­rinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 183 

„Omul trebuie să se căsătorească și de dragul patriei și de dragul de a avea copii, care s-o moște­nească, și de dragul desăvârșirii lumii, atât cât îi stă în putință; de altfel și poeții deplâng căsătoriile care sunt desăvârșite pe jumătate, căsătoriile fără copii, și fericesc căsătoriile cu mulți lăstari. Dar mai ales bolile trupești arată necesitatea căsătoriei. Că purtarea de grijă a femeii și marea ei statornicie mi se pare că depășesc atențiile celorlalte rude și prieteni, cu cât ea se deosebește de ceilalți prin simpatia ei față de bărbat și prin aceea că vrea să stea lângă el mai mult decât toți. Este, într-adevăr, așa cum spune Scriptura, un ajutor (Facerea 2, 18) necesar. Poetul comic Menandru, deși este pornit să atace căsătoria, totuși recunoaște folosul ei, pentru că celui care i-a spus: 
Nu-mi place căsătoria,
îi răspunde:
O înțelegi greșit!;
apoi adaugă:
Vezi în ea numai greutățile și supărările,
Dar ceea ce este bun în ea nu vezi!”

Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a II-a, Cap. XXIII, 143.1, în Părinți și Scriitori Bise­ricești (1982), vol. 5, p. 184

„Pentru ceilalți căsătoria înseamnă unire întemeiată pe plăcerile simțurilor; dar pentru cei care ca niște filozofi gândesc înseamnă unitate pe temeiul rațiu­nii, care nu le permite femeilor să-și împodobească chipul, ci caracterul, care poruncește bărba­ților să nu se folosească de soțiile lor ca de niște amante, pe care le folosesc spre ocara trupurilor, ci să le aibă ca ajutor pentru întreaga viață și să transforme căsătoria într-o conviețuire împodobită cu cea mai frumoasă cumpătare.”

Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a III-a, Cap. XVIII, 107.5, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 236

„Bărbatul să arate femeii bună­voința datorată, asemenea și femeia bărbatului (I Corinteni 7, 3).”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXIX, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 367-368 

„Dar poate că mă vei întreba: - Pentru ce a mai fost adusă pe lume vița-de-vie, dacă e plină de atâtea rele? - Nu grăi, omule, tot ce-ți trece prin minte! Nu e rea vița-de-vie, nu e rău vinul, ci băutul de vin peste măsură! Nu vinul dă naștere la păcatele pierzătoare, ci voința și gândul stricat; lipsa de măsură pângărește folosul pe care-l dă vinul. De aceea îți arată Scriptura acum că după potop s-a folosit vinul, tocmai ca să știi că și înainte de folosirea vinului, când încă nu se văzuse vinul, și atunci oamenii alunecaseră în covârșitoarea desfrânare și făcuseră mari și multe păcate. Aceasta, pentru ca atunci când vezi că se bea vin, să nu dai toată vina pe vin, ci pe voința stricată a omului, care-l împinge spre păcat. De altfel, gândește-te la ce se întrebuințează vinul și cutremură-te, omule! Prin el se săvâr­șește temeiul bunurilor mântuirii noastre. Cei botezați știu ce vreau să spun!”

Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a LXIII-a, 27-29, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, pp. 252-253

„Fiindcă nu toți stau bine cu sănătatea, de aceea Apostolul zice: Folosește puțin vin pentru desele tale slăbiciuni (I Timotei 5, 23). Deci trebuie băut nu pentru plăcere, ci pentru slăbiciune: puțin, de leac, nu prea mult, de plăcere.”

Sfântul Vasile cel Mare, Cuvânt ascetic (II), Cap. IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 202

„Vinul să nu fie detestat, dacă este folosit pentru vindecare, dar nici să nu fie căutat fără nevoie. Și toate celelalte lucruri să se servească, de asemenea, după nevoile și nu după dorințele celor care se exercită în viața duhovnicească.”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Șaisprezecea, în Părinți și Scriitori Bisericești (1991), vol. 38, p. 555

„Iar vinul e semn al veseliei spirituale de sus și prin Duhul. Căci zice: Vinul veselește inima omului (Psalmi 103, 16).” 

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)