Deosebirea dintre cei buni și cei răi la Judecată

Sfântul Grigorie de Nyssa, Dialogul despre suflet și înviere, Preliminarii, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 30, p. 407

„Fericiți cei care, atunci când vor fi răsăriți prin înviere, vor ajunge îndată la frumusețea desăvârșită a spicelor! Asta o spun nu că ar apărea la înviere vreo deosebire trupească între cei virtuoși și cei răi, așa ca să crezi că unii sunt cu trupul desă­vârșit, iar ceilalți îl au nedesă­vârșit, ci precum în această viață trupul unui om întemnițat este la fel cu al unui om slobod, dar deosebirea dintre ei în ce privește plăcerea sau durerea pe care o resimt ei este mare, tot așa cred că trebuie socotită și deosebirea dintre cei buni și cei răi în veacul ce va veni. Căci desăvârșirea trupurilor care s-au născut din să­mânță va fi întru nestricăciune, în mărire, în cinste și putere, zice Apostolul, iar nedesăvârșirea nu înseamnă schilodire trupească pentru cel ce crește, ci înstrăinare de tot binele pe care ni-l putem închipui.” 

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, Ep. 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 81, pp. 20; 26

„Căci judecata aceea este cea din urmă și singura și cu adevărat înfricoșătoare și dreaptă. E cu atât mai dreaptă cu cât e mai înfricoșătoare, sau poate de aceea e mai înfricoșătoare pentru că e cu totul dreaptă. Și închide în ea, prin dreapta hotărâre a lui Dumnezeu, toate veacurile. (...) Va veni cu adevărat timpul când va suna o trâmbiță înfrico­șă­toare, scoțând un sunet ciudat; și tot ce vedem se va desface, căzând din rânduiala ce se vede acum. Și lumea vă­zută va trece, primindu-și sfârșitul. Și se va arăta lumea celor cugetate, ascunse acum, descoperind tainele cu totul străine ochilor și urechilor și înțelegerii. Și trâmbița care va suna potrivit poruncii dumne­ze­iești va scula din moarte nenumă­rate milioane de trupuri omenești deodată ca dintr-un somn, aducându-le la cercetare. Iar Dumnezeu va da fiecăruia răsplătirile drepte ale celor făcute în trup, fie bine, fie rău, dând tuturor marea și înfricoșătoarea și cea din urmă încheiere.”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)