Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Patristica Descoperirile de la Dumnezeu și cele de la diavoli

Descoperirile de la Dumnezeu și cele de la diavoli

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica
Data: 11 Feb 2025

Sfântul Macarie Egipteanul, Apoftegme, III, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 12, p. 31

„A venit odată Macarie Egipteanul de la Sketis la Muntele Nitriei, la pomenirea avvei Pamvo. Și i-au zis bătrânii: Spune un cuvânt fraților, părinte! Iar el a zis: Eu încă nu m-am făcut monah, dar am văzut monahi. Căci, pe când stăteam eu odată în chilie la Sketis, mă supărau gândurile, zicân­du-mi: «Mergi în pustie și ia seama ce vei vedea acolo». Am zăbovit deci luptându-mă cu gândul cinci ani, zicând ca nu cumva să fie de la diavoli. Și, cum gândul a stăruit, am mers în pustie. Acolo am aflat un lac cu apă și cu un ostrov în mijlocul lui. Și veneau animalele pustiei să bea de acolo. Între ele am văzut doi oameni goi. Și s-a înfricoșat trupul meu, căci credeam că sunt duhuri. Dar ei, când m-au văzut înfricoșat, au grăit către mine: «Nu te teme, și noi suntem oameni». Le-am zis: «De unde sunteți și cum ați venit în pustia aceasta?» Și au zis: «Din chinovie suntem; și ne-am înțeles între noi și am ieșit aici, iată, de patruzeci de ani; și unul este egiptean, iar celălalt libian». Și m-au întrebat și ei cum este lumea, dacă vine apa la vremea sa și dacă are lumea îndestulare. Le-am zis: «Da». Eu i-am întrebat: «Cum pot să mă fac monah?» Și mi-au spus: «Dacă nu se va lepăda cineva de toate cele ale lumii, nu poate să se facă monah». Și le-am zis: «Eu sunt neputincios și nu pot fi ca voi». Și ei mi-au zis: «Dacă nu poți fi ca noi, stai în chilia ta și plânge-ți păcatele tale». I-am întrebat: «Când se face iarnă, nu vă este frig? Și, când se face arșiță, nu se ard trupurile voastre?» Iar ei au zis: «Dumnezeu ne-a iconomisit astfel încât nici iarna nu ne este frig, nici vara nu ne vatămă arșița». De aceea v-am zis că încă nu am devenit monah, dar am văzut monahi. Iertați-mă, fraților!

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)