Despre educația fetelor

Fericitul Ieronim, Epistole cu privire la educația tinerelor fete, Epistola 107, 4, în Părinți și Scriitori Bisericești (2016), vol. 16, 
pp. 401-402

„În acest fel se cade a fi instruit un suflet care va deveni templul lui Dumnezeu. Se cuvine să învețe a nu asculta și a nu grăi nimic alt­ceva în afară de cele care țin de frica de Dumnezeu. Să nu priceapă vorbele rușinoase, să nu știe cântecele lumești, ci limba [Paulei], încă tânără, să se îmbibe cu dul­ceața psalmilor. Departe de ea necuviința copiilor! Fetițele și însoțitoarele ei să fie ținute departe de amici lumești, ca nu cumva răul pe care l-ar deprinde astfel să-l predea mai departe și mai rău. Să i se întocmească litere din lemn de cimișir ori din fildeș, care să fie denumite potrivit numelui fiecăruia. Să se joace cu acestea, astfel încât instruirea ei să fie joacă.

Să nu se rezume doar la a ține minte ordinea literelor, memorându-le numele ca pe o poezie, ci să le fie schimbată des ordinea: așadar, literele de la urmă să se amestece cu cele de la mijloc, primele cu cele de la mijloc, astfel încât să le cunoască nu doar după sunet, ci și după aspect. Când va începe să miște stylus-ul în ceară cu mânuța tremurândă, o altă mână așezată deasupra să îi călăuzească frageda încheietură; aceasta ca să poată trasa cu stylus-ul, de-a lungul liniilor gravate în ceară, figurile exacte delimitate de margini, fără a ieși în afara lor. Dacă unește bine silabele, să fie răsplătită; se află la vârsta la care poate fi îmbiată cu mici daruri care îi fac plăcere.

În vremea învățăturii să aibă tovarășe pe care să le invidieze și să fie înțepată de laudele aduse acelora. Dacă este un pic mai lentă, să nu fie mustrată, ci înclinările firești să îi fie stimulate prin laude; dacă reușește, să afle bucurie, iar dacă greșește, să se întristeze. Trebuie să o ferim, mai ales, să nu ajungă a urî studiul, fiindcă amărăciunea acestuia resimțită în copilărie poate dăinui încă multă vreme după anii de ucenicie.
Cuvintele însele, cu care se va obișnui încet-încet să alcătuiască propoziții, să nu fie lăsate la voia întâmplării, ci alese dinainte și legate între ele cu înțelepciune; aceste cuvinte să fie cele ale profeților și apostolilor și ale tuturor patriarhilor de la Adam, din șirul înfățișat de Matei și Luca. Făcând astfel, deși împlinește alt lucru, își va pregăti memoria pentru viitor.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)