Dumnezeu cunoaște gândurile

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovni­cești, omilia XXXI, 4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 234

„Dacă nu ne lenevim și nu lăsăm loc gândurilor dezordonate ale răutății, ci cu voia împingem mintea și gândurile noastre către Domnul, atunci și Domnul, cu voia Sa, va veni spre noi și ne va aduna în jurul Lui. Pentru că toată plăcerea și slujirea (lui Dumnezeu) ține de gânduri. De aceea, sârguiește-te să placi Domnului, așteaptă-L mereu înlăuntrul tău, caută-L cu gândurile tale, obligă și forțează-ți voința și hotărârea să tindă pururea către El și să vezi cum vine și-Și face sălaș în tine. Cu cât îți concentrezi mintea spre căutarea Lui, cu atât mai mult El (voiește), împins de îndurarea și bunătatea Sa, să vină la tine, să-ți dea odihnă; pentru că El stă și privește către gândul, cugetele și reflexiunile tale; El vede cum Îl cauți: fie din toată inima, fie în chip trândav și nepăsător. Și dacă vede că ai zel în căutarea Lui, numaidecât Se arată și Se lasă văzut de tine, îți dă ajutorul Lui, te face victorios și te izbăvește de dușmanii tăi. Deci, văzând mai întâi că Îl cauți și că îți pui nădejdea neîncetat în El, (numaidecât) te învață și-ți dă rugăciunea cea adevărată și iubirea cea adevărată, care sunt în El, iar El Se face totul pentru tine: pătimitor, pom al vieții, mărgăritar, cunună, ziditor, agricultor, pătimitor și nepătimitor, om, Dumnezeu, vin, apă, vie, miel, mire, luptător, armă, Hristos fiind totul întru toate (I Corinteni 15, 28).”

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre paza inimii, 7, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 284

„Gândul neîncetat la Dumnezeu, teama și dragostea noastră față de El duce la împlinirea tuturor poruncilor și ne face să rămânem departe de cel ce pân­gărește poruncile lui Dumnezeu.” 

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Prima convorbire cu părintele Serenus, Cap. XXXII, 3-5, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 432-433

„Unele duhuri se străduiesc să le insufle oamenilor obiceiul de a minți, sau mai ales de a huli. Martori ai acestui fapt suntem chiar noi, care am auzit foarte bine pe un demon declarând că prin Arrius și Eunomius a dat la iveală învă­ță­turi nelegiuite și eretice. Citim în Cartea a patra a Regilor că unul din aceste duhuri spunea lăudându-se: Voi ieși și voi fi duh mincinos în gura tuturor profeților lui. (...) Evangheliile atestă că alți demoni sunt muți și surzi, iar profetul amintește că unele duhuri sunt ațâțătoare ale poftelor și ale desfrâului. Duhul desfrânării, zice el, i-a cuprins pe ei și s-au desfrânat părăsind pe Dumnezeul lor. Autoritatea Scripturilor ne învață, de asemenea, că există duhuri de noapte, de zi și de amiază. Am avea nevoie de prea mult timp dacă am parcurge toate cărțile Scripturilor, pentru a arăta unul câte unul diferitele feluri de duhuri necurate, cum sunt arătați de profeți onocentaurii, satirii, sirenele, lamiile, bufnițele, struții, aricii, cum sunt în psalmi aspida și basiliscul, sau cum sunt în Evanghelie leul, balaurul și scorpionul, sau demonii numiți de apostol principi ai lumii acesteia, conducători ai întunecimilor și duhuri ale răului. Nu trebuie să ne închipuim că aceste nume sunt date la întâmplare, ci după asemănarea pe care o au duhurile cu fiarele sălbatice, mai mult sau mai puțin primejdioase, unele deosebindu-se prin cruzimea și turbarea lor, altele prin puterea răului pe care-l fac între celelalte fiare sau șerpi. Astfel, unul este numit leu datorită furiei și ferocității sale, altul basilisc după veninul său care ucide chiar înainte de a fi fost simțită muș­cătura...

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)